Mircea Deaca, omul meu de Retorica si PR mi-a facut placerea sa-mi trimita inca o analiza. De data asta despre ultima confruntare televizata Basescu-Geoana. Textul lui se numeste “2 modele politice in confruntare: De Gaulle vs Petain” si poate fi citit aici:

Mesajul Geoana incepe confruntarea televizata cu fraze fundamentate pe posibilitatea negatiei ulterioare. Mesajul enuntului e lasat la interpretarea audientei care poate construi in spatele vorbelor orice concept doreste. Acest gen de enunturi generale ii permit celui care le emite eschiva ulterioara. El poate oricand dupa aceea spune (dupa alegeri) : nu, nu asta am spus. Enunturi ca: “am o viziune”, “am un ton civilizat” , “o singura Romanie” “un nou inceput”, un model social”, “un proiect anticriza” pot fi redefinite ulterior si raman generalitati atata vreme cat nu sunt descrise in detaliu. Pare un fel de fraza de genul “am un proiect pentru o problema: criza, socialul, politica liberala, dar nu va spun acum care anume”. Antonescu spune in comentariu la o zi dupa: Geoana a prezentat un program, o viziune sau o filosofie. Este fals, Geoana a prezentat doar ideea ca ar avea un program, o viziune sau o filosofie. Geoana ne sustine un discurs socialist liberal. Acest amalgam ramane insa in zona contradictiei si pare mai degraba o licenta poetica, un oximoron de genul clasic: “soarele negru”. De la inceputul confruntarii Traian Basescu defineste clar o fraza mai nuantata. El incepe prin exprimarea multumirii fata de electorat, fata de natiune. Altfel spus, el nu incepe prima fraza cu un “eu”, ci cu multumirile adresate ceilulalt,”electoratul”. Mesajul sau este cel al faptelor indeplinite (nu al proiectelor ; stiind ca Romania este campioana proiectelor ramase poetic la stadiul dorintelor). Dealtfel acest tip de fraza este o caracteristica de lunga data a interventiilor Presedintelui si anume aceea de a ev