Voluntariatul este pentru ea un „virus“ moştenit din familie şi crede că, odată ce ai pornit pe acest drum, nu-l mai poţi abandona. A fost martoră la durerea a mii de oameni.
Le-a văzut lacrimile, le-a citit groaza şi neputinţa în priviri, dar a observat cum pe aceleaşi chipuri răvăşite de durere poate răsări un surâs şi cum în aceeaşi ochi poate licări speranţa. O mână întinsă la greu şi un cuvânt de încurajare fac posibilă o astfel de transfigurare, iar Mihaela Teşcoschi ştie asta cel mai bine.
Dacă o întrebi cu ce se ocupă, îţi răspunde iute, fără să clipească: „În principiu, îi ajut pe oameni să depăşească un moment mai trist din viaţa lor, când se găsesc într-un impas“, spune Mihaela.
În misiune se pleacă cu muzică populară
Lucrează la Centrul Diecezan Caritas, unde este coordonator proiecte de intervenţie în situaţii de urgenţă, iar voluntariatul a purtat-o în zonele lovite de calamităţi, în mijlocul oamenilor supuşi de natură la cel mai dur examen din viaţa lor. Cosmeşti, Comăneşti, Dărmăneşti, Vadu Roşca sunt doar câteva dintre localităţile înghiţite de ape, unde Mihaela şi colegii ei au desfăşurat campanii de ajutorare.
Mii de oameni cărora potopul le-a luat agoniseala de-o viaţă au renăscut după ce voluntarii Caritas le-au întins o mână de ajutor. „Nu-mi imaginez să pot face altceva.Voluntariatul îţi dă foarte multe satisfacţii. Te ajută să creşti ca om, iar ajutându-i pe alţii, devii mai bun“, spune Mihaela. În misiune se pleacă cu noaptea-n cap, cu muzică populară, „ca să ne trezim“, iar seara, la întoarcere, se ascultă muzică clasică.
„Doar aşa ne putem relaxa după o zi încărcată de problemele sinistraţilor“, completează tânăra. Mihaela spune că, puşi în faţa dezastrului, oamenii se comportă diferit atunci când sunt ajutaţi. „Unii sunt recunoscători, alţii cred că li se cuvine mai mult.
