M-am dus astăzi la vot, deşi, ca niciodată, n-am mai avut de ales răul cel mic. A trebuit să optez între două rele mari. Atât Traian Băsescu, cât şi Mircea Geoană, sunt doi politicieni atât de departe de ce ar trebui să fie un preşedinte, încât a opta între cele două personaje este un act sado-masochist.
M-am dus astăzi la vot pentru că, de fiecare dată când ”decid” să nu mai calc pragul secţiei din spatele blocului în care locuiesc, mă cutremură gândul că n-aş avea acest drept, că ar putea să decidă alţii pentru mine. M-am dus astăzi la vot pentru că, aşa cum spunea Henry Kissinger, absenteismul nu contribuie la creşterea calităţii politicienilor, ci îi avantajează pe cei mai bine organizaţi. Şpăgile electorale ale lui Vanghelie sunt o dovadă în acest sens.
Pus în faţa a două rele mari, fără nicio şansă să dau vreodată un vot pozitiv, am ajuns la concluzia că singurul serviciu pe care-l pot face democraţiei noastre originale, este ca votul meu să distribuie puterea în mod echitabil între cele două sisteme, în mare măsură ticăloşite, din spatele candidaţilor care se înfruntă la alegeri.
Am votat pentru ca puterea politică, cea economică şi cea mediatică să nu aparţină aceleiaşi tabere, pentru a nu încuraja accentele autoritariste. Este, dacă vreţi, adaptarea dâmboviţeană a celebrului sistem american în care puterile în stat se controlează între ele(”Checks and balances!”).
