Nicolae Bilca şi alţi cinci colegi de-ai săi de la fabrica de covoare din Alba Iulia au lucrat o lună în Casa Poporului, unde au pus 5.000 metri pătraţi de mochetă în Senat şi Camera Deputaţilor.
Pasionat de istorie şi geografie, Nicolae Bilca visa în liceu să urmeze facultatea la Cluj Napoca. Nu a putut să-şi îndeplinească idealul, întrucât părinţii lui, agricultori din zona Târnavelor, nu aveau posibilităţi să-i întreţină la oraş pe el şi cele două surori mai mici ale sale. „Eu eram în ultimul an de liceu, iar surorile mele în a IX-a şi a X-a. Toţi stăteam la internat, iar ai mei trebuiau să plătescă lunar 2.100 lei. Era un efort peste puterile lor”, povesteşte Nicolae Bilca.
Expert în radio-locaţie
A renunţat la studii superioare şi imediat după bacalaureat s-a înrolat în armată, la radio-locaţie, în Odorheiu Secuiesc. În radio-locaţie s-a dovedit a fi unul dintre cei mai buni „dictori” pe care îi avea atunci armata română. „Planşetiştii urmăream toate avioanele care zburau deasupra ţării, eu primeam mesajele, cam zece pe minut, şi le transmiteam mai departe. Colegii îmi spuneau că sunt cel mai bun dictor din sud-vestul Europei”, afirmă zâmbind albaiulianul.
După satisfacerea stagiului militar, s-a angajat la fabrica de covoare din Alba Iulia. A lucrat aproape 22 de ani la Incov, aşa cum este denumită fabrica unde înainte de 1989 se făceau covoare speciale pentru Nicolae Ceauşescu, având imprimate chipul dictatorului şi al soţiei sale. „Ştiu că se făceau astfel de covoare, dar eu lucram ca finisor, nu am avut tangenţe cu fabricarea lor”, spune Nicolae Bilca.
O lună a lucrat „zi lumină” în Casa Poporului
În perioada 2000-2002 a fost liderul sindical al fabricii. „Când m-au ales pe mine lider sindical, în fabrica de covoare salariul minim era de 1,6 milioane lei vechi. În doi ani s-a dublat, dar degeaba. Oamenii e
