CA ÎN FILME. O familie de ţărani din Munţii Vrancei a ascuns un soldat neamţ, în casă, timp de 16 ani, la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial. Sursa: Vlad Stănescu
O poveste nemaiauzită a avut loc în creierii Munţilor Vrancei, cu peste 60 de ani în urmă. Anton Rodewald, un soldat neamţ rătăcit de armata sa, în ultima parte a celui de-al Doilea Război Mondial, a fost ascuns în casa lui nea Ion Stancu din timp de 16 ani.
Motivele exacte ale acestor întâmplări unice s-au pierdut în timp, tot aşa cum toţi eroii întâmplării s-au dus de mult la Dumnezeu. Singura dovadă a celor petrecute e însăşi recunoştinţa neamţului, neclintită decenii după aceea: întors în locul de baştină, Anton i-a trimis ani la rând pachete şi scrisori lui nea Ion.
Un singur răvaş rufos şi îngălbenit a rezistat până în ziua de azi şi e scris în poloneză, ca o ultimă ironie a vieţii într-o poveste cu nemţi, români, comunişti, nazişti şi în care, de fapt, graniţele dintre ţări şi cele de limbă s-au topit ca şi cum n-ar fi contat niciodată.
„De ce l-a ucis pe Franz ?”
Toamna lui 1944, Munţii Vrancei. România întorsese armele împotriva germanilor şi, ajutaţi de ruşi, îi împinge pe nemţi spre Vest. Răzleţiţi de trupele lor, câţiva soldaţi germani rătăcesc prin păduri, îngroziţi de posibilitatea de a fi prinşi de forţele ruseşti care coborau spre Bucureşti. Ştiu că, odată ajunşi din urmă, vor avea puţine şanse de supravieţuire. Răzbunarea pentru ocuparea Rusiei este în plină desfăşurare.
„Erau cinci. Vai de capul lor… Erau nevinovaţi oamenii ăştia! Şi speriaţi… Le-am construit în pădure, aicea în spate, o colibă şi le duceam de mâncare”, povesteşte nea Costache Roată, acum în vârstă de 84 de ani, cum s-au oploşit cei câţiva soldaţi lângă sătucul lor ascuns printre păduri.
De neimaginat, rupţi de lume şi îngro
