M-am convins că viaţa de soacră nu poate fi totuşi decât una extrem de ingrată. În mare măsură, vorbim de soacra mare. Ea este de obicei mare în tot şi-n toate. Este mare la trup, la statură, mare şi la gură. Gura, pe lângă dimensiunile demne de luat în seamă, mai are o trăsătură comună speciei: e slobodă.

Cum ar veni liberă şi neatârnată, în sensul că ea grăieşte îndeobşte ceea ce-i vine spontan, precum diverse ironii, mai mult sau mai puţin nevinovate, insulte pline de gingăşie maternă, întrebări indiscrete şi complet lipsite de delicateţe şi, nu în ultimul rând, soacra mare grăieşte cu gura ei slobodă felurite porunci.

Spre lămurire, un asemenea exemplar reuşeşte uneori, în numai cinci minuţele, să rostească ziceri precum cele ce urmează: "Te mişti cam anevoios, drăguţo! Ce-o fi cu tine? Ori ai uitat drumu' spre bucătărie, ori ţi-au rămas pantalonii cam strâmtuţi şi te-mpiedică la pas alert ori poate doar te-a balonat prea tare fasolea de-aseară, fetiţo?!". Soacra ar vrea, astfel, ca trândava ei noră să înţeleagă că lenevia nu e apreciată în casa respectivă şi că mama lui ar dori să o vadă repejor învârtind o tocăniţă, ceva sau frământând o cocă pentru cozonaci, decât s-o vadă pe ea frământându-se de plictiseală prin vârful patului.

Soacra, plină de interes părintesc, poate, de asemenea, să-i ofere fetii o flanelă mai scămoşată de-a lu' bunicu': "Ia pune tu asta pe tine, că-i frig, să nu răceşti, şi văd că nu prea te mai încap puloverele tale. Ţi-aş fi dat de la mine, da'-ţi sunt mici." Ea, din pură curiozitate, îşi poate întreba copiii, dimineaţa, dacă nu cumva peste noapte ei au aruncat la coşul de gunoi un prezervativ folosit, deşi e limpede că nimeni în casă, în afară de tânărul cuplu, nu mai prestează schimburi de fluide.

Dar e plăcut, ca soacră, să îi explici pe ocolite noră-tii că da, ai stat să scormoni î