Cum să pui laolaltă energiile în jurul proiectului numit România?
Sticlele de şampanie de la cele două sedii de campanie ar trebui să rămână la locul lor. Cel puţin aceasta este situaţia la ora când scriu aceste rânduri. Mircea Geoană pare a fi câştigător, dar partida nu este încă terminată.
Există însă o certitudine: preşedintele ales, oricare ar fi el, poartă răspunderea pentru succesul ori eşecul măsurilor anticriză. Iar aceasta presupune un proiect al unui nou model de dezvoltare economică pentru România. Ar fi prima „foaie de parcurs“ realizată la Bucureşti în ultimii 20 de ani, după cele venite de la Bruxelles şi Washington şi pe care, de bine, de rău, le-am bifat.
Complicată treabă! Ultimii trei ani au fost unii ai confruntărilor, ai acuzaţiilor, ai războaielor deschise sau de culise. Cum să lipeşti acum cioburile vasului spart? Cum să pui laolaltă energiile? Cum să-i uneşti în jurul proiectului numit România pe idealiştii însetaţi de dreptate şi pe cinicii care ştiu cum se fac banii, fără ca mai apoi aceştia să se aştepte la colţ de stradă pentru a-şi da în cap ori a-şi înfige pumnale pe la spate? Care să fie setul comun de reguli care să-i aducă pe aceştia în jurul aceleiaşi mese? Cum să reclădeşti punţile de încredere dintre cei săraci (sau cei care în deceniul de creştere economică au devenit mai puţin săraci) şi ceilalţi, care în acelaşi deceniu au devenit cu mult, mult mai bogaţi? Cum să-i obişnuieşti pe oameni cu ideea că o societate normală este una a intereselor diferite, adesea contrare, dar că pot fi găsite compromisuri, atunci când oamenii renunţă la ideea „totul sau nimic”? România a ieşit traumatizată din ultimii ani de confruntări politice. Unii dintre români se urăsc. Alţii aşteaptă să vadă sânge şi creieri împroşcaţi pe pereţi, adesea doar pentru a-şi ostoi frustrările generate de propriile nereuşite. Mulţi au intrat în apat
