Am avut două luni de pasiune politică. Am trăit la maxim exaltarea şi dezamăgirea, convingerea şi îndoiala, atracţia şi alergia, zgomotul şi furia. A fost bine că s-a întâmplat aşa! Am dovedit că ne interesează realmente ce se întâmplă cu noi. Am dovedit că suntem capabili de implicare în viaţa publică. Le-am arătat politicienilor că suntem vii şi că au motive reale să se teamă de noi! Dacă ne întoarcem de mâine în apatie şi fatalism, noi suntem adevăratele marionete, nu politicienii. Dacă revenim la somnul a-politic în care ne complacem între alegeri, înseamnă că politicienii chiar ne-au folosit în ultimul hal. Înseamnă că manipularea a funcţionat şi că noi rămânem adevăraţii prostănaci ai istoriei. Înseamnă că ne merităm soarta pe care ne-o pregătesc impostorii de la vârf (vezi textul lui Doru Buşcu Memento impostori). Nu mai vreau o Românie a-politică, cârpă în mâna infractorilor cu girofar. Nu mai vreau o Românie care stă total pe margine, adormită şi dezabuzată. Cred că “revoluţia bunului simţ” (fără nicio culoare politică şi indiferent de cine câştigă) poate începe de aici. Totul este să ne amintim pasiunea în care am trăit recent. Să ne amintim miracolul zilei de astăzi în care mii de tineri şi bătrâni stau în picioare la cozi imense doar ca să-şi exprime 1 vot (cum stăteau înainte de 89 la pâine şi banane). Cred că alegerile au dat naştere unui efect pervers, pe care politicienii nu şi l-au dorit! Gândiţi-vă o clipă! Ei au încercat prin toate mijloacele să ne activeze, să ne înfierbânte şi să ne scoată în ringul politic. Şi au reuşit. Doar că această mişcare interesată a scos la suprafaţă, ca o hârtie de turnesol, şi o altă realitate: o Românie activă, cu oameni inteligenţi şi pasionali, cu oameni dispuşi să iasă din blazare pentru a-şi decide viitorul politic. S-a văzut în aceste două luni măcar umbra, scheletul societăţii civile, singura care poate co