În era internetului, mii de români preferă să co­munice prin staţii de emisie-recepţie. Discuţiile lor acoperă su­bi­ecte de la tehnologie şi motociclism, până la ecologie şi reţete culinare. Ce au în comun un dentist, un avocat, un fotograf şi un liber-profesionist? Răspunsul este radioamatoris­mul. Adică, „practicarea ra­diocomunicaţiilor de către persoane care manifestă interes pentru radiotehnică şi stabilesc legături între radiostaţii prop

În era internetului, mii de români preferă să co­munice prin staţii de emisie-recepţie. Discuţiile lor acoperă su­bi­ecte de la tehnologie şi motociclism, până la ecologie şi reţete culinare.

Ce au în comun un dentist, un avocat, un fotograf şi un liber-profesionist? Răspunsul este radioamatoris­mul. Adică, „practicarea ra­diocomunicaţiilor de către persoane care manifestă interes pentru radiotehnică şi stabilesc legături între radiostaţii proprii“, aşa cum este definită oficial această activitate. „Este un hobby. Este o pasiune care nu-ţi aduce niciun fel de venit, dar nu e singurul hobby în care investeşti fără să aştepţi vreun câştig“, spune Ştefan Fenyo (66 ani), alias YO3JW pentru cunoscători, unul dintre veteranii domeniului. A devenit radioamator la numai 16 ani şi spune că de atunci s-a implicat în tot ce înseamnă radioamatorism în România. Iar dacă în acest hobby diferenţele dintre generaţii sunt mai mult decât evidente ca urmare a schimbărilor tehnologice, el nu are această problemă.

„Există două curente: radioamatorii mai în vârstă, care sunt obişnuiţi să-şi construiască staţiile, să lucreze numai cu echipamente făcute de ei. Pentru aceştia, cea mare plăcere este să şurubărească. De partea cealaltă sunt radioamatorii mai tineri, cu experienţă limitată în electronică, pentru care plăcerea este comunicarea în sine“, explică Mihai Andrei Caţan, un medic dentist care a deprins recent această pasiun