Summitul privind încălzirea globală, ce începe azi, va fi teatrul confruntărilor dintre state. Costurile încălzirii climatice s-ar ridica la trilioane de dolari. Nimeni nu ştie însă cui i-ar reveni nota de plată şi nici măcar cum ar trebui calculată.
Copenhaga va găzdui, pe durata a 12 zile, un summit-mamut, ce va reuni şefi de stat şi de guvern şi reprezentanţi din 192 de ţări, ce vor încerca să găsească o soluţie pentru încălzirea globală. În finalul Conferinţei, statele ar trebui să adopte un document care să înlocuiască Protocolul de la Kyoto, ce datează din 1997.
„Temperatura" va creşte pe parcursul negocierilor, pentru că fiecare stat vine cu propriile constrângeri şi obiective. Cea mai „fierbinte" zi va fi probabil chiar ultima, la care este aşteptat preşedintele SUA, Barack Obama, de la care lumea vrea o poziţie radical diferită faţă de cea a predecesorului George W. Bush, care a refuzat să semneze Protocolul de la Kyoto.
Este puţin probabil însă să se şi întâmple: Obama nu a convins deocamdată Congresul că ţinta sa (reducere între 17 şi 20% a emisiilor de gaze poluante faţă de nivelul din 2005) nu va dăuna grav economiei.
Dezbaterile se vor situa pe două paliere importante: cu cât ar trebui reduse emisiile de noxe pentru ca temperatura globală să nu crească peste un anumit număr de grade şi cu cât ar trebui să compenseze financiar statele cele mai industrializate (şi deci cele mai poluatoare) statele sărace.
Ce interese se înfruntă
Bolivia, Ciad şi Mauritania, de pildă, susţin că sunt printre cele mai expuse la schimbările climatice şi că nu deţin resurse pentru a se adapta acestor modificări ce le afectează culturile, dar şi populaţia (ce trebuie relocată).
Ele solicită din partea statelor mari poluatoare (China, SUA, Germania, India etc.) să facă reduceri şi mai mari ale emisiilor p
