Din motive legate de predarea la tipografie, luăm în calcul rezultatele parţiale anunţate de Biroul Electoral Central la ora 11.00, când se contabilizaseră 99,13% dintre secţiile de votare.

Astfel, Traian Băsescu a fost reales, cu 50,37%, având în plus, faţă de Mircea Geoană, 77.944 de opţiuni. Tot în acel moment, Biroul Electoral pentru secţiile de votare din străinătate a dezvăluit un scor favorabil, în mod copios, tot lui Băsescu: 115.831 la 31.045.

Ce ne spun aceste cifre, pe fondul diferenţei extrem de mici dintre cei doi candidaţi? Că Traian Băsescu a rămas preşedintele României graţie voturilor primite din diaspora, având de partea sa râul, ramul, dar şi fusul orar.

Dacă rezultatele finale respectă logica acestor numere, Mircea Geoană a ocupat un onorant penultim loc în cursa prezidenţială din 2009, un rezul tat surprinzător pentru prima sa participare.

Deloc surprinzător însă, după „frumoasa noapte pentru de mocraţie” de care vorbea Mircea Geoană, între ţopăielile însoţite de o gură de şampanie şi o linguriţă de tort, este faptul că de afară se vede mai clar decât din ţară - aşa a fost şi în 1990, când diaspora a înţeles înaintea patriei-mumă care era treaba cu „emanaţia Revoluţiei”.

Românii din străinătate care i-au dat votul lui Traian Băsescu o duc mai bine decât noi, cei de acasă, alt min teri n-ar fi ales să rămână acolo. Iar ei, românii care chiar trăiesc la standardele Uniunii Europene sau la cele de peste Ocean, ne spun că Geoană nu e bun de preşedinte.

Ion Iliescu zice răspicat, cu mintea românului cea de pe urmă: „Trebuia să aşteptăm numărarea, nu să ne repezim”. Are dreptate: dacă Traian Băsescu e noul preşedinte al României, Mircea Geoană s-a făcut de râs vânzându-ne pielea ursului din pădure.

În schimb, Traian Băsescu ar trebui să le fie recunoscător celor