Mircea Geoană a câştigat Capitala. O victorie la limită, obţinută cu voturile nepreţuite ale alegătorilor liberalului Crin Antonescu, dar totuşi una istorică.
Ultimul lider al partidului postcomunist PSD votat în Bucureşti este Ion Iliescu, la alegerile prezidenţiale din 2000, atunci când locuitorii Capitalei s-au simţit datori să salveze ţara de o eventuală preşedinţie a extremistului Corneliu Vadim Tudor. Politologul Cristian Preda, europarlamentar PDL, a explicat noua realitate printr-o migrare a tinerilor spre stânga, adică spre PSD, Traian Băsescu adresându-se unui electorat conservator.
Deşi corectă teoretic, explicaţia este simplificatoare: Bucureştiul nu este încă acea capitală occidentală locuită de tineri progresişti care votează cu stânga. Există unii alegători care optează pentru PSD din motive ideologice, doctrina fiind, din punctul lor de vedere, singurul reper rămas într-o viaţă politică fără criterii. Dar acesta nu este întregul adevăr.
Afirmaţia corectă ar fi că Traian Băsescu a pierdut încrederea multor bucureşteni, după ce în 2004 aceştia i-au acordat cu 30 de procente mai mult decât contracandidatului său Adrian Năstase.
Bucureştenii s-au mobilizat şi la referendumul convocat de parlament pentru demiterea şefului statului, din 2007, sancţionând ceea ce ei au intrepretat ca fiind un abuz al partidelor îndreptat împotriva preşedintelui ales. În 2009, jumătate din alegătorii bucureşteni care s-au prezentat la vot au optat pentru contracandidatul lui Traian Băsescu. Ce n-a mai funcţionat în relaţia mitică dintre preşedinte şi oraşul în care a câştigat de două ori consecutiv alegerile pentru funcţia de primar general?
Mesajul politic şi electoral al lui Traian Băsescu a fost perceput de foarte mulţi bucureşteni ca inadecvat. Ei i-au transmis un semnal încă de la alegerile locale din 2008