Daniela Stănoiu a preluat de la părinţii ei pasiunea pentru fotografie, pentru imagine şi a reuşit să o ridice la rangul de artă. Crescută într-o familie de fotografi, Daniela Stănoiu a călcat pe urmele părinţilor ei. În opinia sa, femeile au ochiul mai format decât bărbaţii în acest domeniu de activitate, sunt mai sensibile, surprind mai bine trăirea imaginii.

„Eu cred că femeile au o acurateţe mai fină decât bărbaţii. Fotografia nu e doar imaginea pe care ai surprins-o, ci şi trăirile ce se ascund în spatele unei priviri. O fotografie trebuie să o simţi, nu numai să o vezi”, spune Daniela.

Fotografia i-a asigurat un trai decent

În adolescenţă, imediat după terminarea liceului, a dorit să urmeze cursurile facultăţii de filologie, dar convingerile sale religioase o împiedicau să meargă sâmbăta la cursuri, iar în regimul Ceauşescu nu exista toleranţă pentru aşa ceva. A absolvit, însă, o instituţie de învăţământ superior după anul 1990, în domeniul ştiinţelor economice, dar fotografia a rămas mereu pe primul loc în agenda vieţii sale.

„La început am practicat profesia de fotograf din motive pecuniare. Era o meserie foarte bine plătită, curată, din asta mi-am asigurat un trai decent, mi-am făcut casă, mi-am cumpărat maşină. Acum, însă, nu mă mai interesează decât arta fotografică”, afirmă Daniela Stănoiu.

Fotograf la 10 ani

A făcut prima poză pe când era în clasa a IV-a, în studioul foto al părinţilor săi. Îşi aduce aminte cu plăcere de acel moment: „Tata şi mama erau plecaţi din studio şi au venit doi clienţi, vroiau poze de buletin. Fericită că pot să fac fotografii, i-am rugat să-şi aranjeze ţinuta, să ia loc şi le-am făcut fotografii. Le-am spus că a doua zi pot veni după poze”.

Ziua următoare clienţii au revenit şi i-au spus tatălui Danielei că au fost fotografiaţi de fiica dânsului şi că nu au vrut să o supere cu un refuz,