* în fiecare an, operatorul local de termoficare este menţinut în viaţă cu resurse financiare de la bugetul de stat şi cel local, de aproximativ 25 de milioane de lei, adică echivalentul a circa 6 milioane de euro * din cauza vechimii sistemului, dar şi pentru că au mai rămas foarte puţini clienţi societatea înregistrează pierderi lunare de 38.000 euro

* populaţia nu suportă direct aceste pierderi pentru că facturarea se face în funcţie de consumul înregistrat de gigacalorimetrul de la subsol de bloc * investiţiile în modernizarea sistemului au adus, totuşi, o reducere semnificativă a pierderilor *

Milioane de euro anual sunt alocaţi de la bugetul de stat şi cel local pentru a petici haina groasă de iarnă denumită generic SC "CET". Numai din subvenţii, societăţii - la care municipalitatea este acţionar majoritar - i se alocă anual circa 25 milioane lei, echivalentul a aproape 6 milioane euro, bani care să asigure minimul necesar pentru a nu se bloca financiar sistemul de termoficare. De ce este menţinut în viaţă acest sistem, poate vă întrebaţi. Există două considerente majore: primul este avantajul clar al producerii în regim de cogenerare a energiei termice şi electrice, iar al doilea asigurarea unui serviciu public obligatoriu celor care au mai rămas arondaţi. Mai mult, prin acest mecanism se face protecţie socială în rândul brăilenilor cu venituri reduse, aceştia fiind majoritari în portofoliul de clienţi actuali ai CET. Problema este că lunar, operatorul de termoficare înregistrează pierderi de circa 38.000 euro din cauza vechimii sistemului pe care îl administrează, ceea ce într-un an înseamnă aproape 460.000 euro. Aceasta este contravaloarea gazului metan ars aiurea doar pentru a compensa pierderile reale ale unui sistem îmbătrânit. Dar nu numai vechimea este cea care ridică probleme. Mai apare o constantă care este ca o piatră de moară: supradimens