Solistul trupei Iris, a poposit la Masa Adevărului, înainte de concertul umanitar, în sprijinul pacienţilor de la reanimare, pe care l-a susţinut, ieri seară, la Sala Olimpia. Cristian Minculescu a vorbit despre muzica din Timişoara, dar şi despre planurile pentru anul viitor ale formaţiei.
Se poate vorbi despre o scenă a muzicii rock timişoreană?
Cum să nu. Există o scenă a muzicii, nu numai cu rock ci şi cu alte genuri muzicale, cu Blazzaj, spre exemplu. Una e să asculţi şi să aplauzi pe urmă şi alta e să aplauzi şi să asculţi, sau să nu asculţi deloc. Aici e prima variantă, cu ascultat şi aplaudat. Este şi normal să fie aşa, că e mai aproape de Viena decât de Bucureşti, dar e tot România. Eu era să fiu exmatriculat pentru Phoneix, pentru că fugeam de nebun prin ţară după ei. Acum nu mai am timp, dar m-aş duce cu aceeaşi plăcere. Mai e şi Cargo, plus că eu am prins Progresiv TM, Pro Musica. Există, cum să nu existe muzică rock la Timişoara.
Iris a cântat şi cântă pentru generaţii diferite de oameni. Cum vă simţiţi pe scenă când în public există şi părinţi şi copii care vă asculă?
E onorant să vezi cinci, şase generaţii la un loc. Din păcate, datorită evenimentelor prin care am trecut nu am putut să venim în primăvară atunci când aveam programat primul spectacol din turneu, la voi, la Capitol. Aşa, abia în primăvara viitoare vom mai avea concert la Timişoara.
Multe dintre piesele Iris au făcut istorie, cum s-ar spune. Cum sunt primite ele, astăzi, de către timişoreni?
Dacă ai mesaj foarte filosofic trebuie să te gândeşti şi la răbdarea publicului. Mulţi vin să se simtă bine, să se distreze. Ca dovadă că „Strada ta" e primită într-un fel, „Ultimul mic dejun al lui Bon", altfel şi „Madrigal", altfel. Noi încercăm să surprindem aproape toate stările sufleteşti, dar asta e ideal şi ideal ar fi să îi mulţumeşti pe toţi
