A fost campania mogulilor. Ei au fost personaj principal. Ei, Vântu, Patriciu, Voiculescu au jucat la vedere, au ieşit la suprafaţă, ca să-şi etaleze forţa şi vanitatea. I-aţi văzut în plină desfăşurare, tratând candidaţi şi mari oameni politici ca pe servitorii lor. Pocneşte Patriciu din deget? Hop, şi Năstase la uşa lui. Ridică omul de afaceri o sprânceană? Meleşcanu răspunde prezent. Are Vântu vreo nelinişte? Sună şi candidatul apare cât ai bate din palme. Zboară în Deltă sau la centrul de înfrumuseţare Vântu, Beauty&SPA din strada Paris. Ce i-a scos la lumină din tenebrele României politico-financiare? De ce n-au rămas ascunşi, la fel ca până acum, trăgând sfori din spatele cortinei?

Au ieşit la suprafaţă acum pentru că puterea lor a ajuns la apogeu, dar spaţiile de manevră li s-au micşorat teribil. Frustrarea că nu-şi pot mişca resursele apăsând pe butoanele puterii la fel de eficient ca înainte de 2007, când România nu făcea parte din UE, i-a împins în faţă. Ne amintim, desigur, cum Patriciu şi Voiculescu finanţau generos ideile eurosceptice şi pledau pentru amânarea aderării cu un an-doi. Altfel spus, îşi doreau atunci să rămână cât mai mult în afara spaţiului reglementat al UE. Aşa, ar fi câştigat mai mult şi mai repede din afaceri cu statul, iar piaţa ar fi rămas mai departe aproape închisă capitalului occidental.

Agitaţia mogulilor şi ieşirea lor la suprafaţă are însă şi explicaţii foarte particulare: pe Patriciu îl macină, pe lângă propria vanitate, şi pofta de răzbunare pentru noaptea petrecută în arest în 2005. În egală măsură, îl preocupă şi riscul a fi debranşat brutal de la resurse. Amintiţi-vă episodul Sterling. Atunci, mogulii s-au luptat între ei. Vântu a dus o campanie furibundă împotriva sa, sperând, poate, să-şi vâre el sondele prin Marea Neagră. Acesta este şi motivul pentru care orice coaliţie politică, năşită din voinţa mogulil