Într-o familie care trăieşte cu venituri lunare de 630 de lei, tatăl a rămas fără un picior, iar mama are cancer. Membrii familiei sunt nemulţumiţi că autorităţile şi-au întors capul de la ei sau, mai rău, îi poartă pe drumuri degeaba.
Familia Păun din Potlogi, Dâmboviţa, era până în 2004 fericită. Ambii soţi mai fuseseră căsătoriţi, fiecare având copii din prima căsătorie. Şi-au început viaţa împreună cu mult curaj. Să creşti cinci copii nu era uşor, cu atât mai mult cu cât Florica a fost nevoită să renunţe la slujba ei de laborant chimist la Schela Titu, în urma disponibilizărilor din’92. Marin era mulţumit de serviciul de şofer şi, în scurt timp, familia Păun a fost binecuvântată cu încă doi copii. Lumea avea să le fie însă zguduită de o dramă ruptă parcă din filme.
Şi-a pierdut piciorul în 2004
În acea noapte din 2004, Marin nu bănuia că va trece la doi paşi de moarte. “Ne întorceam de la o nuntă, de la Adunaţii Copăceni, şi am făcut pană. Am mers, am pus triunghiul şi am schimbat cauciucul. Am vrut să recuperez triunghiul şi de atunci nu mai ţin minte nimic. M-a lovit o maşină. Am fost operat de urgenţă, dar nu s-a mai putut face nimic şi au fost nevoiţi să îmi amputeze piciorul”, povesteşte cu amărăciune Marin.
Avea 42 de ani şi şapte copii, care acum rămâneau fără nicio sursă de venit. A urmat un proces lung şi, ca şi cum ghinionul nu voia să-l părăsească, şoferul care l-a mutilat a murit în pragul anunţării sentinţei.
Justiţia l-a trimis la muncă
Vărul lui Marin a fost rănit în acelaşi accident. Şi el şi-a pierdut piciorul. “El a primit 500 de milioane de lei vechi, iar eu 200. Judecătorul mi-a spus că sunt bun de muncă”, îşi aminteşte Marin. Singur în lupta cu sistemul, Marin era în pragul disperării. Speranţa a venit de la colegii de serviciu: “Firma la care lucram mi-a propus un post de paznic. Am făcut şi eu haz de
