S-a terminat! Am scăpat în sfârşit şi de alegeri, şi de afişe, dar mai ales de gălăgia stridentă care ne-a invadat viaţa oriunde ne-am fi întors: pe stradă, la televizor, la radio, pe internet. Am scăpat, slavă Domnului! Până şi iarna parcă ezita să mai vină peste spectacolul electoral.

Acum, că tot s-a făcut frig, putem face un bilanţ la rece pe ultimii cinci ani, ca să vedem cu ce ne-am ales. Mai ţineţi minte ce era în 2004? România abia intrase în NATO, salariul mediu brut era opt milioane şi jumătate, creditul doar cu buletinul făcea furori, iar preţurile în domeniul imobiliar deja o luaseră razna. Acum avem trei ani vechime în Uniunea Europeană, salariul mediu brut e aproape dublu, dar criza economică a tăiat avântul luat în anii precedenţi: la fel de mulţi români plecaţi la lucru în străinătate, şomeri mai numeroşi. Şi totuşi, infrastructura s-a modernizat, serviciile s-au îmbunătăţit şi diversificat, supermarket-urile şi mall-urile s-au înmulţit ca ciupercile după ploaie, iar străzile au devenit neîncăpătoare pentru tot parcul auto.

Dar ultimii cinci ani au însemnat şi dezvăluirea numeroaselor matrapazlâcuri făcute la nivel înalt. Acum ni se pare că până în 2004 a fost o linişte mormântală. Dormeam liniştiţi, alţii (ne) lucrau pentru ei. Dar, în definitiv, ceea ce nu ştiam era ca şi cum nu s-ar fi întâmplat. Acum ştim, deşi încă nu totul. Ştim de Hayssam, de EBA, de intervenţii şi presiuni în anchete penale, de dosarul Zambaccian şi de ipocrizia parlamentarilor, de privilegiile acestora, de chiriile mărunte pentru demnitarii cu lefuri uriaşe, de pensiile uriaşe în castele profesionale. E mai bine că ştim despre atâtea şi atâtea mizerii câte se fac şi că de multe ori nevinovăţia este obţinută în instanţă direct proporţional cu statutul social al acuzatului? Ne face mai bine că am aflat cât s-a furat în anii trecuţi, cum s-a irosit parte d