Sute de ţigănci din Zmeu suspină după soţii lor, lăutari plecaţi să le cânte italienilor. Satul are 1.180 de locuitori, două treimi fiind copii. Nevestele neconsolate au grijă de gospodării şi de zecile de puradei, pe fundalul manelelor difuzate la televizor.
La prima vedere, satul Zmeu pare o aşezare pustiită. Casele sunt mici, dărăpănate şi înghesuite una într-alta. Nici ţipenie de om pe uliţe sau în curţi.
Este suficient însă ca un străin să pună piciorul în sat, ca de după garduri să se ivească zeci de femei, bătrâni şi copii care aruncă priviri iscoditoare. Lipsesc cu desăvârşire bărbaţii.
„Cei mai mulţi sunt plecaţi în Italia să facă bani. Chiar dimineaţă au plecat şase. În total cred că sunt duşi vreo 150 de bărbaţi", ne lămureşte o pirandă. Singurul bărbat „în putere" este administratorul micului butic din centrul satului.
Maria Răducanu (48 de ani) ştie cum e să trăieşti luni în şir fără un bărbat alături. Soţul şi cei trei băieţi mai mari şi-au pus acordeoanele de gât şi au plecat să le cânte italienilor.
„Cântă şi ei prin satele de lângă Napoli şi ne trimit câte 10-20 de euro, câteodată 50. De vreo trei ani tot se duc în Italia. Vara mai vin pe-acasă şi muncesc cu ziua pentru 30 de lei", spune femeia. Cu gândul la „euroi", Maria Răducanu a rămas să aibă grijă de ceilalţi şase copii.
Bărbaţii vin acasă o dată la trei luni
Maria face mâncare, curat şi are grijă de cele câteva animale de lângă casă. Îi lipseşte soţul, Dumitru, dar nu neapărat ca bărbat, spune ea.
„Nu ne mai stă gândul la iubire. Acum ne facem griji pentru bani. Mai primeam ajutor social, dar acum nu s-a mai dat de vreo trei luni. Mai trimite soţul când poate. De multe ori luăm mâncare pe datorie de la un magazin din comună. Numai lemne nu are la chioşc, în rest de toate", explică Maria Răducanu.
Bărbaţii se întorc periodic, cam o dat
