1989 a fost un an miraculos. Tot astfel, vedem acum, şi 2009. Predicţiile cele mai bombastice, aserţiunile apocaliptice au fost infirmate de votul românilor. O majoritate de cetăţeni, sătui de minciuni, manipulări şi falsificări grosolane au votat pentru demnitate şi adevăr. Nu sunt vorbe în vânt, ci chestiuni cât se poate de limpezi.
Dedic acest text prietenului meu de-o viaţă, marele artist grafic Tudor Jebeleanu, al cărui tată a scris în anii 70 volumul „Hanibal” (ilustrat de Tudor). Pe blogul său, Ioan T. Morar citează poemul omonim ca o lecţie pentru ce s-a întâmplat.
Aşadar, trei raţiuni principale pentru eşecul lui Mircea Geoană:
1. Narcisismul (autoîncrederea menită să ascundă mistuitoare Insecurităţi)
2. Oportunismul (lipsa de verticalitate, asocierea servilă, lipsită de principii, cu Ion Iliescu, SOV, Patriciu, Voiculescu, Hrebenciuc, Antonescu, ba chiar şi Vadim).
3. Miopia strategică şi tactică, lipsa de viziune despre trecut, prezent şi, mai ales, viitor: gafa de proporţii cosmice a turneului de la Timişoara (1 decembrie 2009), de fapt o pălmuire a eroismului acestui oraş-martir.
Fie-mi permis să citez aici un alt scurt poem din volumul "Hanibal", lămuritor la acest ceas crucial pentru soarta lui Mircea Geoană:
“Vai de sufleţelul nostru, care/Când să fie mare/Ni se cocoşa ca prostul/Proştilor dând ascultare”.
Cititorii interesaţi de subiect pot citi mai mult pe blogul meu:
www.tismaneanu.wordpress.com
