Roşia Montană nu este cunoscută doar prin controversa provocată de proiectul minier prin care se doreşte exploatarea aurului de aici, ci şi prin un muzeu al mineritului. Înfiinţat în perioada 1970 – 1979, muzeul a devenit, în ultimii ani, o „vedetă“ a Roşiei Montane. Sute de turişti îl vizitează în fiecare lună pentru a vedea comorile adunate de-a lungul anilor aici.

Carol Mignea are 79 de ani şi este ghid la Muzeul Minieritului de când a ieşit la pensie. A fost miner şi s-a născut într-o familie de mineri. „Am lucrat la mină de la 13-14 ani. Coboram în subteran de unde urcam la suprafaţă minereul în coşuri. Foloseam la transport măgarii“, ne-a povestit fostul miner.

După 15 ani, toţi copii erau iniţiaţi în tainele mineritului, iar la terminarea şcolii marea majoritate rămâneau să muncească în mina familiei. Înainte de al doilea război mondial, în zona actualelor comune Roşia Montană şi Bucium erau sute de familii care avea în proprietate galerii de mină. „În 1948, toate minele private au trecut în proprietatea statului. Multe familii au fost distruse pe viaţă. Toţi depindeau de stat, iar mulţi au trebuit să plece în alte părţi pentru că nu aveau loc de muncă“, a completat minerul.

Acum, Carol Mignea îşi aminteşte de vremurile de demult prin intermediul exponatelor din muzeu. Se găsesc aici şteampuri din lemn, în mărime naturală, care au fost reconstruite. Erau instalaţiile cu ajutorul cărora se sfărâma minereul scos din galerii. „Construirea unui şteamp se putea face de orice persoană care cumpăra pe bază de contract sau moştenea o vatră de şteamp. Şteampurile se puneau în funcţiune în ziua de 18 martie a fiecărui an şi lucra până la 15 noiembrie“, ne mai spune fostul miner.

Filoane de aur în Galeriile Romane

Galeriile Romane sunt, însă, „vedetele“ muzeului. Pot fi vizitate astăzi pe o lungime de aproximativ 100 de metri