Aşadar, la ce să ne aşteptăm în continuare? În logica intoleranţei de zi cu zi urmează... punct şi de la capăt.
N-a mai pomenit România de după Revoluţie aşa ceva: să închei ziua cu un preşedinte şi s-o începi pe următoarea cu un altul! Nu mai consum spaţiu pentru scena penibilă de duminică seara, ora 21.00, punct. Atunci, propulsat câştigător de trei din patru dintre exit-poll-uri, Mircea Geoană s-a repezit să-şi proclame victoria fără o minimă reţinere. Cu patru minute înainte, ceva mai rezervat, Traian Băsescu anunţase şi el că a dat marea lovitură. Meciul rezultatelor a continuat târziu în noapte, la sediile partidelor. Fiecare tabără îşi dădea sigur câştigător propriul candidat.
Dimineaţă însă, Biroul Electoral Central a dat verdictul: Băsescu - primul, Geoană - al doilea. Preşedintele din sondaje a murit, trăiască preşedintele din scripte!
În fine, bine că s-a terminat! Dacă s-o fi terminat... Oricum, măcar pe moment, mulţi oameni sufocaţi de atmosfera electorală irespirabilă au răsuflat uşuraţi. Am fost spectatorii unei bătălii surde, isterice şi parcă infinite. Părea că ne-am teleportat înapoi în timp, în anii '90, când ura împărţea pumni, bani şi acuzaţii despre moşieri, droguri sau dolari falşi. 20 de ani mai târziu, peisajul a fost completat sau redecorat: dictatori, comunişti, porci mincinoşi, moguli, tirani. Brrrr! Suntem în 2009, în familia UE, sub umbrela NATO, dar parcă ne-a luat Dumnezeu minţile!
Întrebarea e ce au înţeles actorii acestui spectacol obositor din lecţia alegerilor prezidenţiale? Dacă mă ghidez după primele reacţii de la aflarea rezultatelor oficiale, constat că mai nimic. Taberele combatante continuă războiul de gherilă. Noul subiect: (in)corectitudinea scrutinului recent încheiat. Desigur, PSD s-a grăbit să anunţe fraudarea alegerilor şi contestarea lor. Probabil că, dacă ar fi pierdut, aşa ar fi procedat
