Alteţa Sa prinţesa Greta (Margareta) Sturdza, mama prinţului Dimitrie Sturdza, o femeie extraordinară, cu o poveste de viaţă incredibilă, a încetat din viaţă lunea trecută, la reşedinţa sa din Franţa.
De peste 50 de ani, prinţesa trăia într-un adevărat paradis, croit cu mâna sa, pe domeniul Vasterival, o grădină botanică privată, care se întinde pe circa 10 hectare, în Normandia. La funeraliile care au avut loc vineri la Varengeville sud Mer, în apropiere de oraşul Dieppe, în Franţa, slujba de înmormântare a fost susţinută de Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Înaltpreasfinţitul Teofan Savu.
O norvegiancă la Iaşi
Născută în aprilie 1915 la Oslo, în Norvegia, din tată norvegian şi mamă rusoaică, Greta a studiat la Oxford, unde l-a cunoscut pe viitorul ei soţ, Gheorghe Sturdza, unul dintre cei doi copii ai cuplului Mihai D. Sturdza (nepot al lui Sturdza Vodă) şi Olga Mavrocordat. Greta studia literatura engleză şi filosofia, iar Gheorghe era student la Drept. După un an şi jumătate, cei doi s-au căsătorit la Legaţia Română din Oslo şi biserica Sf. Nicolae, în 1937. Sărbătorirea evenimentului a avut loc la Popeşti, lângă Iaşi, la conacul familiei, cu participarea întregului sat.
Într-un interviu acordat lui Dumitru Graur în 2007, într-o limbă română foarte pură, prinţesa povesteşte cum a trăit experienţa numită România. “Am venit cu trenul până la Iaşi. Şi în tren văzusem nişte ţigani. M-am cam speriat oleacă, dar soţul meu mi-a spus că nu e toată lumea aşa! Dar când am ajuns la Iaşi era foarte frumos, că a venit prinţesa Gars să ne ieie, cu o trăsură cu patru cai şi am mers la o casă foarte frumoasă, pe strada Carol… După care ne-am mutat la conacul de la Popeşti, la vreo 30 de kilometri de Iaşi. (…) Noi stăteam la ţară, dar veneam foarte des, în fiecare săptămână, pentru week-end la Iaşi, la soacra mea. Era o intelectuală şi în fiecare seară,