Sfântul Nicolae este o prezenţă foarte veche la români şi marchează un moment deosebit al anului, mult aşteptat atât de copii, dar şi de adulţi: începutul frumoaselor sărbători de iarnă.

Sfântul Nicolae a trăit pe vremea împăraţilor romani Diocleţian şi Maximilian (284-305). Născut la Patar, oraş al Lyciei, dintr-o familie bogată şi profund creştină, s-a dovedit de timpuriu alesul Domnului, uimind de mic copil prin minunile pe care le făcea. Rămas orfan de la o vârstă destul de tânără, a dispus de toată averea părinţilor săi ajutându-i pe cei săraci şi întemeind mănăstirea Sionului de lângă Mira, capitala Lichiei. A ajuns episcop de Myra Lyciei printr-o providenţială întâmplare. Murind episcopul locului, cei adunaţi pentru a-i alege un succesor nu au reuşit să se pună de acord asupra unei persoane şi, pentru a pune capăt neînţelegerilor, au hotărât că va fi episcop cel care va intra primul în biserică în ziua următoare. După obiceiul său, Nicolae a intrat dis-de-dimineaţă în biserică şi a rămas surprins de voinţa concetăţenilor săi de a-l alege episcop.

De unde a început povestea darurilor

Cea mai cunoscută poveste despre el este cea legată de modul în care a ajutat trei fete harnice, dar sărace, să se mărite, punându-le noaptea în şosete câte o punguţă cu aur, drept zestre. Casa în care trăiau cele trei surori era mai mult decât săracă. Tatăl lor plănuia să le vândă, crezând că astfel se va chivernisi. Plânsetele şi rugăminţile fiicelor sale nu l-au înduplecat pe bătrânul cu suflet negru. Nicolae a aflat despre nenorocirea ce se petrecea nu departe de locuinţa sa. Noaptea, pe furiş, el a aruncat o pungă plină cu galbeni în camera fetei celei mai mari. Astfel ea a reuşit să se mărite curând. La fel a făcut « Moş » Nicolae şi în următorii doi ani, iar sora cea mijlocie şi apoi cea mică au reuşit să se aşeze la casele lor. La noi, în fiecare an, sea