Dimineaţă, când am văzut rezultatele comunicate de BEC, m-a încercat un sentiment de milă faţă de Mircea Geoană, l-am găsit pe fostul candidat al PSD mai singur decât universul, vorba unui cântec. De-aia nici nu am gustat toate glumele făcute pe seama lui de-a lungul zilei. Puţin îmi pasă că a pierdut nişte alegeri, un partid sau cariera politică. Dincolo de orice, omul ăsta şi-a pierdut, cel puţin pentru o vreme, mândria de sine, sentimentul acela pe care oricare dintre noi îl posedă, vizibil sau ascuns prin măruntaiele firii.

Nu poate fi deloc simplu să te adormi crezându-te preşedinte, iar dimineaţă să te trezeşti nu, nu prostănac, cum umbla bancul azi, ci nimeni. Imaginează-ţi că în ziua de salariu mergi la un restaurant cu femeia de care eşti îndrăgostit, comandaţi tot ce vă pofteşte inima, iar la sfârşit, când vine nota, constaţi că nu ai chior pe card, deşi erai sigur că ai auzit-o pe contabilă spunând că „s-au băgat banii”. Evident, în penibilul momentului, îţi vine să îţi dai pumni în cap că nu ai verificat înainte, mai speri că e o eroare a POS-ului, suni prietenii cu inima îndoită -pentru că ştii că nici ei n-au, ba, unii chiar se vor bucura de ce ai păţit-, disperi, ajungi la teribilul moment în care ai vrea să ai inelul Arabellei. Nimic. În cel mai bun caz, va plăti ea, chiar dacă ştii că nu vei mai avea curajul să o vezi vreodată, nu din postura de pretendent, oricum.

Din păcate pentru el, fata cu care a ieşit la masă Mircea Geoană nu are nici ea bani să plătească, l-a ales doar pentru că părea o aventură convenabilă.

Mila am simţit-o de dimineaţă, azi, toată ziua, am aşteptat momentul în care Geoană va veni să-şi înghită amarul în public. S-a înfiinţat în seara aceasta. Pe dos. Geoană contestă nota. E gata să se bată cu chelnerul, speră că, dacă va face destul scandal, încă va putea pleca de acolo cu fata de mână. Sau, măcar atât,