de Răzvan Prepeliţă
“Şefu’, vrei un bilet? Îl dau ieftin!”. În fotbal, negustorii de bilete sînt profeţii spectacolului.
A vorbi, în ultimul timp, despre speculă în Liga I e ca şi cum ai povesti despre OZN-uri, la cîte scaune goale rămîn meci de meci. Sîmbătă seară, la porţile Giuleştiului, biletele frigeau în palmele dornice să aplaude fotbal. Nişte palme sătule să îşi astupe urechile de zgomotul scandalurilor şi să îşi acopere ochii, refuzînd să mai privească circul conducătorilor de club. Şi au aplaudat! Pentru că au lipsit cadrele cu tribuna oficială, în schimb, au abundat reluările cu voleurile, centrările, şuturile şi golurile într-un meci cum demult nu am mai avut parte.
Călătorii trenurilor întîrziate ce opresc la semafoarele de lîngă arena din Grant s-au considerat privilegiaţi pentru că au fost martorii erupţiei vulcanului vişiniu ce îşi înalţă lava în atmosfera de meci mare. Rapid - Braşov e dovada că fotbalul încă e iubit în România. Că pasiunea tribunei nu a rămas doar o figură de stil folosită în poveştile despre meciurile de odinioară, depănate de nostalgia suporterilor. “Ultimul bilet! Ultimul bilet!”. Ce dor ne-a fost de şoaptele acestea …
de Răzvan Prepeliţă
“Şefu’, vrei un bilet? Îl dau ieftin!”. În fotbal, negustorii de bilete sînt profeţii spectacolului.
A vorbi, în ultimul timp, despre speculă în Liga I e ca şi cum ai povesti despre OZN-uri, la cîte scaune goale rămîn meci de meci. Sîmbătă seară, la porţile Giuleştiului, biletele frigeau în palmele dornice să aplaude fotbal. Nişte palme sătule să îşi astupe urechile de zgomotul scandalurilor şi să îşi acopere ochii, refuzînd să mai privească circul conducătorilor de club. Şi au aplaudat! Pentru că au lipsit cadrele cu tribuna oficială, în schimb, au abundat reluările cu voleurile, centrările, şuturile şi golurile într-un meci cum demult nu am mai avut parte. @N
