MINCĂ- portar ce poate deveni curând certitudine în primul rând datorită calităţilor fizice. În Giuleşti nu a rupt gura târgului, dar nici nu a decepţionat. A apărat ce era de apărat, golurile fiind primite mai degrabă datorită letargiei fundaşilor centrali decât din vina sa.

RUI DUARTE- de când a apărut varianta cu Steaua, atât el cât şi celălalt fundaş de bandă vor să se dea mai fotbalişti de cât sunt. Când joacă ce ştiu, când joacă pentru rezultat şi echipă atât el cât şi Eze sunt efectiv o încântare. La primul gol primit, Rui nu era nici în apărare nici în atac. A venit tardiv să-l blocheze pe Bozovici, centrarea acestuia plecase spre fruntea lui Ioniţă pentru 1-0. Primul meci în care ne-a plăcut mai puţin inimosul portughez.

NUNO DIOGO- ce poţi scrie despre fundaşii centrali din clipa în care echipa a luat două goluri din zona centrală după un marcaj inexistent şi a pierdut 2-1? Nimic, sau mai exact nimic de bine.

OROS- acelaşi lucru. Copleşit de atmosfera din Giuleşti şi de faptul că a fost folosit din nou titular, Cristi a clacat impardonabil. Poziţie hilară în teren, cel puţin la primul gol, cel marcat de Ioniţă.

EZEQUIAŞ- cu gândul doar la raidurile pe care le va face prin Ghencea, dacă va ajunge acolo, deşi pe Gigi îl ştie lumea de „gură- bogată”, a fost de nerecunoscut sâmbătă. Excesiv de nervos, ar fi vrut să le facă pe toate dar nu i-a ieşit nimic.

ROMAN- curajos, bine pregătit fizic, în permanenţă caută poarta. Astea ar fi lucrurile pozitive. Cu Rapidul? Control al balonului rudimentar şi doar cu capul în pământ, mai mult decât egoist în joc, centrări deplorabile.

MĂLDĂRĂŞANU- a mai încercat câte ceva cu balonul la picior dar şi ordo-narea acţiunilor liniei mediene şi în mare a reuşit. Deşi îl apreciem, nu ne putem abţine de a repeta că „Măldă” e totuşi în regres. A irosit hilar o şansă de egalare când a şutat în pelu