România a învestit în China şi Ame­rica şi are de încasat 2,7 miliarde de do­lari, i-a spus Ceauşescu lui Gorbaciov. Prin exces de exporturi şi sacrifi­cii de "raţionalizare" impuse ce­tăţe­ni­lor, Ceauşescu reu­şise în martie 1989 să achite integral datoria ex­ternă a României. Înşelând aşteptările ro­mâ­ni­lor, nu a slăbit însă deloc jugul pri­va­ţiunilor la care îi supusese. În de­cembrie, România avea de încasat 2,7 miliarde de dolari împrumutaţi şi învestise în SUA şi China. Iar Ceau­şescu visa să devină bancherul să­ra­ci­lor din lumea a treia.

CE PLĂNUIA CEAUŞESCU?

În vreme ce URSS şi toate celelalte ţări socialiste acumulau credite, Ceau­şescu îşi clama victoria inde­pen­den­ţei financiare. După plata datoriei, a continuat însă politica de "dezvoltare" a exportului, a menţinut cartelele alimentare şi a impus noi "economii" în programul de distribuţie a energiei electrice şi termice. Pe-atunci românii credeau că-i obligă la foame, întune­ric şi frig din cauza Casei Poporului şi noului Centru Civic al Capitalei. Iar occidentalii implicaţi în Operaţiunea Satelor Ro­mâ­neşti îşi închipuiau satele noastre gemând sub lama buldozelor şi opi­n­tindu-se în ridicarea blocurilor rurale. "Ctitorul României" credita însă din bugetul naţional investiţii străine şi alimenta altă iluzie: crearea unei bănci interna­ţio­nale pentru lumea a treia şi ţările în curs de dezvoltare. Ion Dincă (fost membru CPEx şi viceprim-ministru al Guvernului) a des­cris astfel în 1993 - în faţa comisiei se­natoriale de cer­ce­tare a evenimentelor din decembrie 1989, condu­să de Sergiu Nicolaescu -, proiectele lui Ceauşescu:

"După ce plata datoriilor noastre s-a făcut, noi am făcut o serie de propuneri care însă nu au fost luate în considerare. Exportul nostru în 1989 era de 5,9 miliarde dolari. Plătisem datoria încă din martie şi rămăseseră 3,7 mi­liarde dolari