Nu, nu vreau sînge, nu vreau răzbunare, nu vreau să mi se dea dreptate. Nu am fost de partea lui Băsescu pentru recompense. Am fost pentru că aşa am crezut, pentru că am văzut monstrul coaliţiei cu care lupta. Victoria lui Băsescu este şi victoria împotriva unui mod de a face presă în România. Cred că s-a terminat. Şi, asta, şi carierele unora. Bezmeticul acru Nistorescu, de pildă, a expirat şi para-expirat. Otrava pe care a turnat-o în Cotidianul, modul în care a viciat fundamental un ziar de care mi-am legat nişte ani din viaţă, un ziar care voia să fie altfel, mai curat şi mai civilizat pînă la venirea lui, primitivismul cu care a măturat din calea-i standardele occidentale la care visam noi, toate astea îl vor face un personaj penibil în istoria presei româneşti. Trec peste episodul cu accidentul (voi reveni mai tîrziu cu o postare despre ticăloşia din acest caz, am noutăţi), rămîn numai la Nistorescu distorsionat de ură, la fostul ziarist schimonosit de invidie care şi-a îngropat talantul în hazna. Nistorescu este un tip care, deşi terminat, se mai zbate, atîta vreme cît se mai zbate PSD-ul aruncînd praful fraudării în ochii cetăţeanului. Dar Nistorescu e terminat. Gata. Nu mai există.

Pentru Nistorescu mai am doar un scuipat simbolic. Pe care nu îl voi trimite în faţa lui Nistorescu din raţiuni igienice: ca să nu mi se murdărească scuipatul.

pentru comentarii vă aştept la mine pe blog

Nu, nu vreau sînge, nu vreau răzbunare, nu vreau să mi se dea dreptate. Nu am fost de partea lui Băsescu pentru recompense. Am fost pentru că aşa am crezut, pentru că am văzut monstrul coaliţiei cu care lupta. Victoria lui Băsescu este şi victoria împotriva unui mod de a face presă în România. Cred că s-a terminat. Şi, asta, şi carierele unora. Bezmeticul acru Nistorescu, de pildă, a expirat şi para-expirat. Otrava pe care a turnat-o în Cotidianul, modul în