Tavalugul s-a oprit la un centimetru de picioarele lui Traian Basescu, dar s-ar putea sa-i fi parlit nitel bombeurile. Dar asa au decis romanii, iar o fiinta superioara, daca nu e dusa cu capul, pricepe despre ce-i vorba cand Dumnezeu ii pune degetul pe frunte exact cand ii da una la fund, parinteste. Cel putin asa ar trebui.
Din momentul validarii alegerilor, care va veni dupa ce social-democratii vor intelege ca democratia e ca fotbalul, se masoara in cifre, presedintele va trebui sa se inchida in birou cateva ceasuri si sa redescopere fundamentele functiei sale.
Nu numai pe cele care ii confera dreptul de-a desemna premierul, de a suspenda un ministru dupa inceperea urmaririi penale sau de a convoca referendumuri. Ci pe cele care se refera la a veghea la buna functionare a autoritatilor publice, la a media intre puterile statului (nu din varful buzelor, in fata camerelor, ci cu inima).
Traian Basescu trebuie sa traga o linie in propriul suflet, sa-l compartimenteze. Sa-si lase spre amintire mandatul romantic, intr-un loc mai mititel, dar plin de semnificatii, si sa infiinteze unul mai consistent, pentru mistrie.
Din Romania lui Basescu fac parte si cei care nu l-au votat, lor trebuie sa le demonstreze ca s-au inselat. Dar o compun in primul rand romanii care i-au dat credit, chiar daca plini de indoieli. In speranta ca nu e inconstient, si ca va reusi, dupa ce-si odihneste compartimentul afectiv, sa gaseasca ecuatia guvernarii, oamenii l-au tinut de manuta aia pe care i-au intins-o mogulii ca va-l plezneasca pe pusti. I-au spus: "Traiane, te duci la fund fara noi, dar poate ai vorbit serios".
Tara are nevoie de un compromis. Presedintele trebuie sa-l gaseasca fara a incredinta vaci de muls, fara tehnocrata Udrea, fara baronii locali convinsi ca ei au castigat alegerile, prin urmare li se cuvine sa se comp
