Balanta alegerilor prezidentiale a fost rasturnata de doua categorii de alegatori al caror numitor comun este detasarea: indecisii care asteptau ceva si emigrantii care au luat si Romania cu ei, comenteaza Mihnea Maruta pe blogul sau.
Dupa primul tur de scrutin, dar inaintea dezbaterii de joi seara, sondajele il dadeau victorios pe Mircea Geoana, care, in functie de institut, avea un avans de 6-8 procente. Dupa turul doi, aceleasi institute comunicau ca aproximativ 6% dintre cei care s-au dus la vot in 6 decembrie luasera hotararea cu 2-3 zile inainte, adica dupa confruntarea televizata, castigata net de presedintele in functie.
Acesti oameni – care au optat, practic, in ultimul moment – nu fac parte, cu siguranta, nici dintre fideli (electoratul traditional al celor doua partide) si nu sunt nici din randul visceralilor care, nesuportand gandul ca va castiga celalalt, au mers cu ura la urna. Ei, ezitantii din urma, au ajuns cei dintai pentru ca n-au votat patimas, ci au luat o decizie abia dupa cel mai edificator episod al campaniei prezidentiale.
In cazul emigrantilor – transformati brusc in tapi ispasitori ai infrangerii lui Geoana, ca si cum Basescu ar fi noul salam cu soia al natiei, detasarea nu mai trebuie dovedita, macar dintr-un punct de vedere, cel geografic. Dar, spre deosebire de aceia care sustin ca votul covarsitor dat de emigranti lui Basescu ar fi determinat in special de resentimentele din mandatele FSN-PDSR-PSD si ca, altfel spus, ei ar fi majoritar de dreapta, eu cred ca alta e explicatia.
Pentru cei plecati din tara, definitiv sau doar la munca, Romania este – si nu poate decat sa fie – acasa. Chiar daca s-au stabilit definitiv altundeva, Romania inseamna pentru ei parintii de care le e dor, bunicii idilici, copilaria intangibila, Craciunul colindelor, primul sarut, fata blocului, ulita cu gaste sau doar
