Expoziţia „Adrian Ghenie“ este deschisă la Muzeul Naţional de Artă Contemporană până la 14 februarie 2010. Absolvent, în 2003, al Universităţii de Arte din Cluj, Adrian Ghenie este deja un nume bine cunoscut în străinătate atât de public, cât şi de critică.

Artistul, care s-a născut în 1977, trăieşte şi lucrează la Cluj şi la Berlin. Expoziţia este prima prezentare amplă a creaţiei lui la Bucureşti şi cuprinde lucrări realizate din 2007 până anul acesta. O selecţie de picturi de mari dimensiuni dezvăluie o viziune artistică bine structurată, în interiorul căreia intelectul, implicarea afectivă şi stăpânirea nuanţată a alfabetului plastic se potenţează reciproc.

Viaţa în gri

Cele câteva teme vizibile din primul moment - autoritarismul, cinematograful, arta ca exponent al epocii - sunt, de fapt, subsumate discursului asupra lumii, cu aplecare către părţile de umbră şi de întuneric. Citatele plastice ce pot fi descoperite în opera lui îl leagă de demersul artistic postmodern. Numai că, Adrian Ghenie nu-şi asumă nici ironia, nici kitsch-ul. Picturile lui sunt profund dramatice, îmbinând obsesii freudiene cu un expresionism tragic.

S-a vorbit despre influenţa lui Caravag-gio. Contrastul puternic de lumină şi umbră poate duce cu gândul la pictorul italian. Dar forţa fizică a modelelor, izbucnirea formelor în lumina dirijată, care reprezintă, de fapt, o afirmare a vieţii, lipsesc din lucrările artistului contemporan. Compoziţiile lui sunt scăldate într-o atmosferă cenuşie, aproape egală, care-i permite, de alt-fel, pictorului un rafinat joc al griurilor, dar care înăbuşă orice elan vital.

Caligrafia coşmarului

Din larma contestatară şi programat extravagantă a mişcării Dada nu mai rămâne nimic. Este înlocuită cu figurarea unui inventar de imagini, statice, absurde, ca personajul atârnat de tavan, dominată de un element-intrus: lupul. Simb