„Când i-am vorbit prima dată despre despărţire, nici nu m-am putut înţelege cu el. A reacţionat atât de urât încât n-am ştiut ce să fac“, povesteşte Eleonora. Nu existau consilieri, era greu să le spună părinţilor, chiar şi prietenilor, iar oamenii o priveau chiorâş după ce a divorţat. Dar cel mai greu i-a fost să-i explice băieţelului de ce pleacă tata. Mihăiţă avea şase ani la vremea aceea.

Au trecut peste zece ani de atunci. „Stabiliserăm - eu şi fostul soţ - să vorbim amândoi cu el. Era o zi de duminică când eram toţi trei acasă. Ne-am strâns în sufragerie, eu m-am aşezat lângă Mihai, pe canapea, iar Mircea pe scaun, la masă. Am început eu... nu ştiu cum am reuşit să-mi păstrez calmul, să nu-mi tremure vocea, pentru că eram cu nervii la pământ. I-am spus... Ştiam ce simţeam eu, dar ce-o fi fost în sufletul lui....“, îşi aminteşte femeia şi amărăciunea i se întipăreşte pe chip în timp ce momentele grele din trecut se derulează ca un film.

Condusă de intuiţie, fără să se fi sfătuit cu cineva, Eleonora a făcut aşa cum ar fi sfătuit-o un psiholog sau un consilier. Când a decis cu Mircea că e momentul să-i spună lui Mihai, au stabilit să fie acasă amândoi, au rămas calmi chiar şi după ce copilul a început să ţipe, să trântească uşile, să plângă. „N-am dat nici o clipă vina unul pe celălalt şi am făcut tot ce-am putut să-i explicăm că îl iubim şi că aşa va rămâne. Am greşit însă că nu l-am pregătit din timp. Nu ştiu cât a observat el răceala dintre mine şi Mircea, cert este că în preajma lui am pretins mereu că totul este perfect".

Nimic n-ar fi putut îndulci vestea

Din tabăra celor care încearcă să ofere consiliere, psihologii consideră lipsa de comunicare dintre părinţi ca fiind cea mai importantă. Nu reuşesc să se-nţeleagă, nici să-şi transmită trăirile, sentimentele, regretele, nemulţumirile. Când distanţa devine din ce în ce