Recenzez aici un interviu publicat ieri, dar luat înainte de alegeri (joi, înainte de şedinţa de relaxare cu Geoană), de Capital. M-a lăsat mască. Nu e prima dată. Dar nu în sensul în care a rămas Oana Stancu mască atunci cînd a fost neînţelegerea cu replica lui Vîntu care a îngheţat o miime de secundă angajaţii trustului: “tocmai v-aţi pierdut 50% din salariu”.
E cinic aproape în sens filozofic. Omul îşi poartă sacii de bani cam cum îşi purtau atomiştii şi hedoniştii antici hainele din pînză de sac în Grecia antică. Sărăcia era o artă cîndva. Acum e un lux, sărăcia e noul lux, cum scria Palahniuk cu umor nebun. Bogaţii sînt noii săraci.
Acum, noua filozofie a mizeriei şi a precarităţii condiţiei umane pare să explodeze din Top 300. Iată cîteva pasaje.
Rep: Ce şanse ar avea un tânăr să facă bani în România în momentul de faţă?
SOV: Să facă bani cinstit în România?
Rep: Da.
SOV: Absolut niciuna.
Rep: Şi necinstit?
SOV: O grămadă.
Rep: Pentru dvs., ce reprezintă afacerile? O pasiune, un mijloc de a câştiga bani…
SOV: Mie nu-mi plac afacerile.
Rep: Atunci de ce le faceţi?
SOV: De foame. Am intrat în business de foame, dar mie nu-mi place businessul. Sărăcia m-a aruncat în business. Nu este dimensiunea mea naturală.
Rep: Care este secretul dumneavoastră în afaceri?
SOV: Nu este niciun secret. Este pur şi simplu noroc. Să nu vă închipuiţi că cei care fac bani sunt de o inteligenţă superioară. E o simplă chestiune de noroc. Mulţi au încercat, unii au avut noroc şi au reuşit, alţii n-au avut noroc şi n-au reuşit.
Rep: Sunteţi fericit, domnule Sorin Ovidiu Vîntu?
SOV: La 54 de ani, numai proştii sunt fericiţi. Fericit eşti la 18, la 20, la 30. La anii mei, nu mai eşti fericit.
Rep: Banii au contribuit vreodată la fericirea dumneavoastră?
SOV: Evident că nu. Nu la fer
