Are 42 de ani şi e încă pe gazon. Arădeanul are parte de o bucurie rară, după ce a ajuns să fie coechipier cu fiul său.

Profil

Născut. 30 septembrie 1967.

Experienţă. Fotbalist, arbitru.

Familie. Căsătorit.

Andras sau „Bandi”, aşa cum e cunoscut în lumea fotbalului arădean, e o figură legendară pe terenurile din judeţ. A trecut de patru decenii de viaţă, dar nu se lasă. Simte că încă mai poate face performanţă.

Îşi aminteşte de o zi de vară din anul 1978. Era pe-atunci un puşti, avea 11 ani. „Pe 5 august am mers pentru prima dată la fotbal. M-am înscris la echipa de juniori a Victoriei Chişineu Criş, iar primul meu antrenor a fost regretatul Gheorghe Bradea, Moşul, cum îi spuneam noi”, a rememorat fotbalistul. A progresat, dar un accident nefericit i-a frânat cariera. Într-un meci cu echipa Unirea Sântana, o fractură dublă de tibie şi peroneul-a scos din circuit. A trecut însă peste momentul dur.

Chiar dacă n-a mai fost capabil să joace la nivel de mare performanţă, „Bandi” n-a pierdut vreo clipă plăcerea jocului şi a continuat. A trecut la echipa Olimpia Pădureni, apoi la Steaua Grăniceri. În anul 1987, a trecut la Victoria Şepreuş. „Aici, fotbalul mi-a dat de toate – casă, masă, dar şi nevastă”, a povestit el. Apoi a plecat la Victoria Berechiu şi, mai apoi, la Recolta Apateu. Ultima formaţie a promovat-o în primul eşalon din Arad, din dubla postură, de antrenor şi jucător.

În echipă cu fiul său

În urmă cu doi ani, a revenit la prima dragoste, formaţia din Chişineu Criş. Aici are o bucurie pe care puţini fotbalişti o pot trăi. Fiul său, Sebastian, în vârstă de 17 ani, a fost promovat de la echipa de juniori în cea de seniori. Cei doi au ajuns coechipieri, tatăl e atacant, iar fiul e mijlocaş. „Ne înţelegem bine în atac şi nu pot fi decât fericit că îmi calcă pe urme. La noi în familie, fotba