“Dacă mai aud pe cineva cu grija noastră faţă de soarta românilor de la Chişinău, îl scuip între ochi! E valabil şi pentru cei care propăvăduiesc necesitatea democratică de a da unora care tăiesc în afara graniţelor dreptul de a decide soarta celor care trăiesc înlăuntrul aceloraşi graniţe”.

Cuvintele sunt grele… nu conteaza numele, e doar un punct de plecare. Unul bun pentru tendinta tot mai vizibila a unor opinii exprimate tot mai des. Lor nu li se pare normal ca votul romanilor din strainatate sa il aduca din nou pe Basescu la Cotroceni. Cu aerul unor eruditi batrani, invoca modele politice din antichitate si decreteaza ca votul trebuie sa vina doar in interiorul cetatii.

Pana si pe voxpublica am dat peste unii care ironizau si luau in bascalie votul ‘capsunarilor’. Prin alte parti se chestioneaza dreptul si legitimitatea votului exilatilor, depinde pana unde se merge cu introspectia. Cata deschidere spre noi orizonturi ale inteligentei…

Paradoxul este ca cei care il calcau in picioare pe Basescu, sa fie siguri ca nu ajunge dictator, se erijeaza acum in jandarmii de serviciu ai democratiei si se gandesc sa modifice constitutia pentru ca exilatii sa nu mai voteze. Tot ei invocau banii trimisi de ‘capsunarii’ in fiecare an, cand aveau nevoie sa critice performantele guvernului si ale economiei, iar acum sunt in stare sa traga flegme intre ochii copiilor ‘capsunarilor’ ramasi in tara.

Care este distanta de la scuipatul intre ochi la ideea ca mai bine nu ar exista deloc cei care nu au votat ca ei? Ma intereseaza distanta de neuroni. Daca e doar o chestiune de timp, in acest caz ar trebui sa incetam a mai zambi. Merita sa te lupti cu fantomele unor minti care pun la indoiala dreptul unor persoane ce, momentan, nu gandesc la fel ca ei si ii stigmatizeaza pentru ca nu mananca ‘salam cu soia’ de la aceeasi alimentara de cartier ca si ei?

Vorb