Unii au guşi, burţi şi cefe cu pliuri. Au de ţinut în formă o întreagă anatomie a lăcomiei. Au biznisuri gri în adormire, combinaţii cu statul îngheţate, imobile neterminate şi familii obişnuite să trăiască pe picior mare. Alţii au priviri flămânde şi coastele la vedere. Au vise de mântuire cu multe zerouri şi modelul colegilor graşi în cap. Şi unii şi alţii au patru ani de aşteptat în opoziţie şi încă pe atât în perspectivă.

Pe toţi îi uneşte foamea şi îi ţine în frâu promisiunea partidului. Între ei şi silozurile statului stă însă eşecul în alegerile de duminică. Între ei şi deliciile guvernării s-au pus mai multe gafe de rutină şi o monumentală vizită la Vântu.

Acum, ciolanul e la alţii, iar vina o poartă, pe lângă propria lor prostie, prostia fenomenală a entităţii Mircea Geoană. O prostie perfectă, sferică, lipsită de impurităţile inteligenţei, o prostie pe care istoria bazinului pontic n-a mai cunoscut-o din neolitic încoace. Niciodată, în evidenţele tribale ale umanităţii n-a mai existat, cred, vreun individ atât de greşit scos în faţa clanului.

Mircea Geoană e acum sub şoc. Privirea lui năucă, în care nu se poate descifra nici cel mai mic semn că ar înţelege ce urmează să i se întâmple, are accente autentice de inocenţă. Amintiţi-vă puiul de gazelă de pe National Geographic. Să-i punem numele Mircea şi să-l urmărim cum înaintează prin savană. Prostuţ şi vesel, din când în când ţopăie. Nu bănuieşte nimic, nu presimte nici un pericol.

Dar operatorul ne arată, prin teleobiectiv, un grup de hiene care adulmecă aerul. Îi iau urma şi se împrăştie. Îl încercuiesc, îi taie retragerile, îi închid unghiurile. La gros planuri îi vedem, furişaţi prin ierburi, cu mult înainte ca data congresului să fie fixată, pe Mitrea, pe Hrebenciuc, pe Vanghelie şi restul haitei. Dragnea stă deocamdată deoparte. N-o să participe la crimă, o să vină mai încolo,