Promotorii din muzică ar trebui să facă eforturi mai mari pentru a populariza dirijorii. Pe scenele româneşti, mai des pe cele de provincie, apar noi dirijori, care în lipsa unei „maşinării de promovare“ rămân prea puţin cunoscuţi.

În urmă cu 20 de ani, toţi cei care eram preocupaţi de domeniul muzicii clasice şi trăiam în Bucureşti ne bucuram că doi dirijori pe care îi admiram cu toţii ajunseseră, în sfârşit, să fie „titulari" în Bucureşti.

Amândoi de-abia împliniseră 40 de ani şi veneau de la Filarmonica din Cluj, respectiv Ploieşti. Atunci, nu exista meloman căruia numele Cristian Mandeal şi, respectiv, Horia Andreescu să nu-i sune familiar şi pentru care acestea să nu se identifice cu performanţa în domeniul artei dirijorale româneşti. Cine sunt acele nume de dirijori pe care ar trebui să le cunoaştem cu toţii acum şi totuşi nu ne apar în memorie cu aceeaşi uşurinţă?

Este adevărat că situaţia s-a modificat, că opţiunea pentru a activa în afara României nu mai reprezintă ruptura pe care o semnifica în urmă cu 20 de ani. Totuşi, pe scenele româneşti, mai des pe cele de provincie şi mai rar pe cele din Bucureşti (cu excepţia Operei), apar noi dirijori, care în lipsa unei „maşinării de promovare" competitivă pentru anul 2009 rămân prea puţin cunoscuţi, fapt ce nu este proporţional cu valoarea lor.

Dirijori de care trebuie să auzim

În luna septembrie, numele dirijorului Tiberiu Soare (născut în 1977) era citat de presă în legătură cu concertul Angelei Gheorghiu din Piaţa Constituţiei şi creştea în popularitate datorită acestei asocieri. Cunoscătorii ştiu că din 2005 este dirijor al Operei Naţionale Bucureşti şi că susţine o intensă activitate de şef de orchestră şi în zona simfonică din 1999, alături de filarmonici din ţară, orchestrele radio sau Filarmonica „George Enescu", sau că se află la pupitrul ansamblului de muzică contemporană Pro