Duminica seara, unul dintre cei doi candidati la presedintie se bucura degeaba. Ba, as indrazni sa avansez ideea: impotriva sa. Luni parea ca acesta era dl Mircea Geoana. Sa le spui acestor domni ca nu trebuie sa te increzi prea mult in sondajele comandate de cineva care a patronat timp de cinci ani o campanie unidirectionata? In zadar. Sau: e prea tarziu. O clipa, una destul de lunga, am crezut cu totii ca televiziunile si ziarele mogulilor au invins. Lor trebuia sa li se spuna "domnule presedinte al Romaniei", duminica seara, cat scorul mai era, pe ecrane, 51 virgula ceva contra 48 virgula altceva. Daca si cel de luni se schimba pana marti, atunci, totusi, multe din cele pe care le spun aici mi se pare ca raman valabile.
Nu ma numar printre cei entuziasmati neconditionat de prestatia dlui Traian Basescu. Ba chiar sunt prost impresionat de fostii analisti deveniti yesmeni. Dar in toate acele ore cat cuplul Geoana-Antonescu se bucura frenetic mi-am amintit cateva lucruri din mandatul lui Traian Basescu. Ca: nu s-a facut nici o privatizare frauduloasa in acesti cinci ani, adica bogatasii din spatele scenei nu au pus laba pe nimic important din avutia acestei tari. si: condamnarea comunismului ca regim criminal si: cedarea catre CNSAS a 20.000 de dosare de Securitate, asa incomplete si ajustate cum vor fi fiind ele. Dincolo de realizarile directe: constructia impresionanta a unui ICR stimat si stimabil in lume, de catre Horia-Roman Patapievici, Tania Radu, Mircea Mihaies, traducerea, cu sprijinul ICR, a atator carti de scriitori romani in strainatate, evenimentele de rasunet real care se petrec la ICR-urile din capitalele lumii.
Toate acestea din urma s-ar fi dus de rapa daca PSD, fie si impreuna cu PNL, venea la putere, cu tot cu dl Iohannis al dumnealor. Ar fi iesit iar la lumina figurile sinistre cunoscute ale intelectualilor lui Ion Ili
