Mă număr printre naivii care continuă să creadă că referendumul provocat de Traian Băsescu și validat de populație nu are de-a a face decât într-o mică măsură cu modernizarea statului. Dealtfel, el a și fost promovat ca atare, țintit împotriva parlamentarilor (de ce le e frică nu scapă, arde-i Băse, etc) și a parlamentarismului, fapt ce a asigurat validarea sa confortabilă în favoarea unicameralismului și reducerii numărului de parlamentari. Susținătorii de principiu ai ideii reducerii numărului de parlamentari, și nu ai persoanei care a promovat referendumul, au argumente valide în favoarea acestui demers. Unul dintre aceste argumente, cu care este greu să nu fii de acord, este, de pildă, concurența sporită pentru a accede la statutul de parlamentar.

Într-adevăr, dacă eliminăm ( stupid, zic eu) ipoteza că reducerea locurilor din Parlament și acela redus la o singură cameră, nu va însemna altceva decât mai mulți bani vărsați la partid, atunci, da, concurența sporită ar însemna și competență mai mare. Legile vor fi mai bune, promovate mai rapid, costurile bugetare diminuate. Bicameralismul nici nu mai intră în discuție. Toate acestea presupun modificarea Constituției și, fără îndoială, parcursul legal al revizuirii legii fundamentale va începe cât de curând. Atenție, însă! El se va desfășura în condițiile unei majorități ostile actualului președinte și extrem de reticente la reducerea numărului de parlamentari. Ca atare, există riscul (șansa?) , ca, în paralel, cu punerea în practică a voinței populare, parlamentarii să propună o schimbare masivă a Constituției.

Capcana neluată în seamă de promotorii referendumului, care nu sunt atât de naivi încât să creadă că el nu a fost folosit ca vehicul electoral de către Traian Băsescu, este ca parlamentarii să ia în considerare o reducere a prerogativelor prezidențiale până la a-l aduce la un rol mai degrabă d