(Editorial aparut in editia tiparita de luni)
La ora la care scriu acest editorial, rezultatele sondajelor la iesirea de la urne nu sint cunoscute cu exactitate. Foarte probabil, ele vor indica un scor strins, o diferenta atit de mica intre numarul de voturi obtinute de cei doi candidati incit doar numaratoarea finala va putea stabili cert cine va fi presedintele Romaniei pentru urmatorii cinci ani.
Indiferent insa cine va iesi invingator, este obligatoriu sa remarcam trei lucruri esentiale. Primul se refera la corectitudinea desfasurarii alegerilor. A patra runda electorala din ultimii doi ani, dupa cele locale, generale si europarlamentare, a dovedit ca si in privinta alegerilor, actul fundamental pe care se bazeaza o democratie, Romania este inca o tara a formelor fara fond.
De la legea electorala, la mecanismele administrative prin care statul organizeaza alegerile, la modul in care se desfasoara campaniile, la cum se voteaza in zonele rurale, la aplicarea legii in cazul fraudelor, totul poarta amprenta amatorismului, a improvizatiei, a iresponsabilitatii, si mai ales a lipsei de scrupule in obtinerea de voturi prin orice mijloace, chiar si ilegale.
Statul tolereaza traficul de voturi pentru ca institutiile sale nu sint nimic mai mult decit extensii ale partidelor aflate la putere. Dorinta formatiunilor politice de a aduna procente cumparind voturi a devenit lege. Asa se explica faptul ca nu exista o baza de date unitara si usor accesibila cu toti cetatenii cu drept de vot, ca sectiile de vot nu sint informatizate, astfel incit sa se poata spune in citeva secunde daca o anumita persoana a mai votat in alta parte si ca politia si parchetul tolereaza mita si turismul electoral, chiar si atunci cind dovezile acuzatoare sint de necontestat. Romania taranilor care s-au batut pe galetile impartite de echipele candidatilor si
