După ce au ridicat osanale creşterii economice bazate pe consum din import, ignorând complet avatarurile grave ale acesteia, de la completa dezarticulare a economiei la extrema vulnerabilizare externă, menestrelii castelului de nisip al consumului fără producţie, importurilor fără exporturi, al hipermarketurilor fără fabrici şi maşinilor fără şosele, aproape amuţiseră de îndată ce, în contextul crizei, gogoaşa creată de această creştere economică, neasimilabilă organic de economie, s-a dezumflat mai abitir tocmai în acele zone în care artificiala creştere pompase mai cu sârg.

Când se credea că viaţa însăşi le venise de hac cântărilor lor searbede, menestrelii cu pricina au scos din nou capul. Au găsit o altă aiureală spre care îşi îndreaptă cântările. Mă rog, o aiureală adaptată zilelor noastre! Nu mai cântă creşterea economică - indiferent dacă rea sau bună, dar totuşi creştere -, ci pur şi simplu scăderea scăderii economice! Vezi Doamne, economia ar fi început să-şi revină. Dar nu pentru că ar fi reînceput să crească, ci pentru că ar scădea mai puţin. Delirul acesta a demarat chiar în vară, când, prin forţarea statisticilor, s-a renunţat să se mai raporteze rezultatele economice din 2009 la rezultatele economice din perioadele corespunzătoare ale anului 2008 (trimestrul I la trimestrul I, trimestrul II la trimestrul II). S-a tot încercat să se impună o altă raportare, comparându-se nu iarna cu iarna şi vara cu vara, ci vara cu iarna, pentru că "ieşea" mai bine! Concret: scăderea PIB-ului în trimestrul II 2009 - care constituia -8,8% faţă de trimestrul II 2008 - ar fi fost un rezultat pozitiv, pentru că a reprezentat o scădere mai mică prin comparaţie cu cea produsă în trimestrul I 2009! Perseverându-se pe această linie, se spune acum că tendinţa pozitivă se prelungeşte: căderea în continuare a PIB-ului în trimestrul III 2009 reprezintă chiar o performan