Biroul Electoral Central a anuntat ieri ca Traian Basescu a obtinut 50,33% din voturi, iar Mircea Geoana – 49,66%. Este cel mai strans scor electoral inregistrat vreodata in Romania. Diferenta dintre cei doi candidati este de numai 0,67%, adica in jur de 67.000 de voturi.
In 2004 Traian Basescu l-a infrant pe Adrian Nastase la peste doua procente distanta (51,23% la 48,77%), Corneliu Vadim Tudor a fost strivit de Ion Iliescu in 2000 de la simplu la dublu (33,14% fata de 66,83% pentru "cel care a adus minerii in Bucuresti"), in timp ce in 1996 Emil Constantinescu castiga in numele partidei anticomuniste cu 54,41% fata de 45,59% acelasi Ion Iliescu.
Acum PSD sta in cumpana. Sa accepte sau sa nu accepte rezultatul alegerilor? Sa se resemneze cu Traian Basescu la Cotroceni sau sa-si joace si ultima carte pentru parola de acces la Palatul Victoria? Teoretic, argumente in favoarea contestarii scrutinului exista: mita electorala, votul multiplu, folosirea urnelor mobile. Pe de alta parte, cand un vot ajunge sa coste intr-un sat oarecare 10 lei noi, iar in altul foarte aproape de Bucuresti ceva mai mult, adica 25 de lei, e greu de crezut ca neobisnuita participare la vot inregistrata duminica isi are radacinile intr-o inflorire brusca a constiintei civice a natiunii. Pentru prima data in istoria prezidentialelor din Romania, participarea la vot in turul al doilea a fost mai mare decat in primul tur. Daca diferenta de participare a variat pana acum intre 1 si 7 procente in defavoarea turului doi, in anul de gratie 2009, marcat de mari compromisuri politice si morale, prezenta la urne in runda a doua este mai mare cu 3,4% decat pe 22 noiembrie.
Cu alte cuvinte, aproape 400.000 de voturi in plus, cand diferenta dintre cei doi candidati este, cum spuneam, de nici 70.000 de voturi. Dar cum ar putea folosi PSD in favoarea sa toate aceste grave ned
