Nimic nu poate fi imaginat, în ecuaţia intelectuală a modernităţii occidentale, în absenţa acelei arhitecturi conceptuale pe care o privim, de cele mai multe ori, ca pe un dat natural al existenţei noastre. Fără recursul la o arheologie elaborată şi erudită, conceptele pe care ne întemeiem viziunea sunt rupte de un context ce implică, înainte de toate, istoria naşterii şi a mutaţiei lor semantice. Înainte de a fi expresia unei comunităţi, limba este cadrul în interiorul căruia se articulează, cu ezitări şi modificări de sens, o viziune asupra societăţii şi umanităţii.

Naşterea modernităţii înseşi este indisociabilă de această capacitate de a numi lucruri şi idei, capacitatea pe care niciun alt moment istoric şi intelectual nu o deţine. A inventa un concept presupune trecerea pe un alt nivel de existenţă al istoriei sociale sau intelectuale. Niciodată inocente, conceptele sunt cele care propun şi afirmă revoluţii sau vorbesc despre fascinaţia patriotismului sau a progresului.

Lecţia metodologică pe care o oferă volumul lui Reinhart Koselleck, Conceptele şi istoriile lor, volum apărut în traducere românească la Editura Art, ţine de această aplecare asupra unei arheologii intelectuale ce lumineaza şi provoacă, în egală măsură. Pluralul din titlu este el însuşi simbolic, căci demersul pe care îl avansează istoricul german este unul care mizează, prin excelenţă, pe dimensiunea comparatistă. Locul central al experienţei germane nu anulează tentaţia unei priviri către alte spaţii culturale occidentale şi ceea ce se oferă cititorului este reunirea unor perspective concurente, perspective ce recuperează, graţie diferenţei de încărcătură semantică, însăşi distanţa ce separă diferitele experienţe istorice. Odată cu şcoala căreia îi aparţine şi Reinhart Koselleck, vechile ipoteze ale istoriei evenimenţiale sunt reformulate, pornind de la achiziţiile pe care le fur