- Comentariu - nr. 434 / 8 Decembrie, 2009 Problema mea cu scriitorii, redactorii de ziar si gazetarii "chemati aici sa jure pe cadavru" nu este ce, cand si cum au scris in trecut despre partid si Nicolae Ceausescu. Cu totul inacceptabile sunt scleroza demna de mila, si atitudinea fara inhibitii, si rolul pe care il interpreteaza in prezent. Daca mai multi din ei, in urma unui proces de constiinta, in trecut au ajuns la o totala deceptie politica, atunci ar fi de inteles, ca fosti "comunisti-ceausisti", sa vada prezentul de pe o cu totul alta pozitie. Dar, in acest caz, s-ar cuveni nu numai sa se afiseze ca anticomunisti, anticeausisti militanti si democrati innascuti, ci sa pomeneasca cel putin cu un cuvant despre autoanaliza prin care au intors spatele trecutului lor comunist si sa aminteasca in public ca si ei au fost candva "ostasi ai partidului", comunisti si ceausisti neinfricati. Eu nici azi nu sunt dispus sa condamn fostul regim in totalitatea lui si sa il consider o epoca "criminala" si antiumana, in care, chipurile, niciodata nu s-a intamplat absolut nimic care ar merita sa fie luat in seama si in prezent si care, eventual, sa fie dus mai departe si dezvoltat in procesul de construire a viitorului. Si felul in care Nicolae Ceausescu a condus tara ar trebui analizat mai obiectiv acum, dupa 20 de ani. Cu toate malformatiile fostului regim (se stie ca nu Nicolae Ceausescu a adus in Romania puterea partidului si a politiei politice, in 1945) si cu toata dictatura si cultul personalitatii, de care se face vinovat si secretarul general al partidului, care s-au abatut asupra tarii, si azi trebuie sa fim recunoscatori patriotismului de nezdruncinat al lui Nicolae Ceausescu si politicii sale externe de exceptie, cu care presedintele Romaniei a aparat cu fermitate interesele tarii si din care cei ce isi asuma azi conducerea tarii ar avea multe de invatat. Ajung