Născut în Brăila lui Fănuş Neagu, pe 9 decembrie 1956, Nae Tilihoi (foto) a jucat în prima ligă fotbalistică numai la Universitatea Craiova, echipă cu care are în palmares două titluri de campion şi patru cupe, fiind semifinalist în Cupa UEFA. Costică Ştefănescu l-a caracterizat astfel pe fostul fundaş de fier al Ştiinţei: „A fost omul meu de încredere. Tilihoi era apărătorul care prelua vârful avansat al adversarului, era un tip şmecher în joc. Ştia când să faulteze adversarul, ştia când să-l intimideze. Era foarte tenace şi îşi rezolva sarcina postului cu stricteţe. Şi abil. Nu era omul care să facă mai mult decât ştia el că poate“.
Lucescu a vrut să-l suspende doi ani pe Tilihoi
La echipa naţională, Tilihoi a evoluat în zece partide oficiale. Înaintea meciului decisiv de pe „Rasunda“, selecţionerul Mircea Lucescu a apelat din nou la Nae Tilihoi, dar acesta n-a răspuns la convocare! Tilihoi explică: „Pentru acel meci important din preliminariile CE 1984, Suedia - România, am fost căutat de Mircea Lucescu şi urma să fiu titular pe «Rasunda». Am dispărut două zile din Craiova, m-au căutat, dar nu m-au găsit. După meci (Suedia - România 0-1, gol Cămătaru), Lucescu a încercat să mă suspende pentru o perioadă de doi ani! A intevenit dl Ştefan Andrei şi n-am fost suspendat. De ce n-am vrut să răspund convocării lui Mircea Lucescu? Mi s-a părut un fapt anormal. Adică, eu eram titular incontestabil la Universitatea, echipa avea rezultate deosebite în campionatul intern şi în competiţiile europene interclubluri, iar Lucescu plimba la naţională contraperformeri ai României din acea perioadă! Atunci ce mi-am zis? Când e bine, nu-i de mine, când e de rău, hop şi eu! Meciul Suedia - România era unul decisiv. România nu mai fusese la un turneu final de 14 ani... Ultimul meu meci la echipa naţională fusese în urmă cu doi ani, în mai 1981. M-a chemat în iunie
