- Cultural - nr. 435 / 9 Decembrie, 2009 In anii de dupa 1989, odata cu stabilirea ca Zi Nationala a zilei de 1 Decembrie, aceasta a devenit, pentru majoritatea presei, ziua careia i se consacra, pentru o scurta perioada, momente speciale, in care sa ne amintim de cei care au pus bazele Romaniei Mari. Cateva zile inainte si dupa 1 Decembrie, ii elogiem pe cei care, in 1918, nu s-au gandit ca…, e frig afara, nici chiar ca isi risca viata mergand la Marea Adunare pentru Unire, ci s-au gandit la viitorul acestui neam. Intre doua observatii, pe unele posturi TV, ba chiar si pe postul national, referitoare la faptul ca era mult mai bine ca Ziua Nationala sa fie vara, pentru ca lumea sa poata sarbatori cu mici si bere (?!?!), se evoca, totusi, extraordinarele evenimente care au avut ca punct de maxima importanta: Adunarea Populara de la Alba Iulia de la 1 Decembrie 1918. Extraordinara adunare, care a strans sute de mii de romani, nu s-a facut nici prin intermediul televizorului, nici al telefonului mobil si nici al internetului. Ea s-a facut drept urmare a "unirii in cuget si simtiri" a romanilor de pretutindeni din aceasta tara. Pe toti i-a chemat fibra puternica de patriotism adevarat din care erau facuti. Fac parte dintr-o familie privilegiata: bunicul meu, Nicolae Golea, din comuna Bahnea, a participat la Adunarea de la Alba Iulia. Din fericire, prin grija unuia dintre fiii sai, Traian Golea, care a luptat pentru tara traind in exil, s-au recuperat memoriile scrise de mana bunicului si s-au publicat, initial prin Editura "Studii Romanesti" - Miami, SUA, 1980, iar apoi, in 1996, reeditate la Editura "Transilvania"-Targu-Mures, sub titlul "O viata inchinata unui sat". Informatiile, la prima mana, pot fi considerate o fresca a zonei rurale, comuna Bahnea: participarea la Primul Razboi Mondial, plecarea la Alba Iulia, dupa ce cu greu a facut rost de un tricolor roma