Scriitorul participă astăzi la premiera „Negustorul de timp“, după piesa lui omonimă, la Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri“ din Iaşi, de la ora 19.00. Dramaturgul român stabilit la Paris a revenit după o pauză de zece ani în Iaşi, unde a vorbit în faţa publicului despre viaţa şi despre cariera sa.

Adevărul: Cum aţi ajuns cel mai jucat autor român al momentului?

Matei Vişniec: Să ştiţi că nu sunt cel mai jucat autor pentru că aş avea nişte piese geniale pe care lumea le montează. Mai şi muncesc pentru ele. Deseori, în România, mi-am păstrat contactele cu regizorii generaţiei mele şi le trimit toate aceste cărţi. Mă interesează foarte mult să fiu jucat în România. De opt ani vin cu mare plăcere la Festivalul de Teatru de la Sibiu şi asist la un pelerinaj al străinilor.

În România se face un fel de teatru visceral, care captează elemente onirice, grotescul, absurdul, fantasticul, poezia. Există spectacole extraordinare în România, pe care eu nu le pot vedea în altă parte, cum sunt cele ale lui Purcărete, Victor Ioan Frunză, Radu Afrim. Afrim mi-a montat la Luxemburg piesa despre Cioran, „Mansardă la Paris cu vedere spre moarte", care anul trecut a primit premiul criticii la Festivalul de la Avignon din secţia Off, luptând cu alte 1.000 de spectacole.

Cum aţi trecut de la scrisul în limba română la cel în franceză?

Sunt în continuare visceral legat de limba română şi când replasez piesele în română, ies la iveală nişte bucurii stilistice pe care uneori încerc să le redau şi în franceză. Este o navetă benefică pentru text. Eu continui să fiu umil în faţa limbii franceze, pe care o învăţ zi de zi, şi până la sfârşitul vieţii voi continua s-o aprofundez. Acest lucru nu înseamnă că nu am scris vreo 30 de piese în franceză, care au fost traduse în vreo 30 de limbi şi care încă se joacă.

V-a ajutat franceza să creşteţi calitatea propriilor