Criza politică se prelungeşte. Avem de aşteptat decizia Curţii Constituţionale, apoi, în funcţie de aceasta, negocieri dificile pentru o majoritate guvernamentală sau, Doamne fereşte!, alte alegeri. Pe parcursul acestei campanii, la 20 de ani de la prăbuşirea de facto a comunismului şi la doi de la condamnarea sa oficială, s-a făcut mult caz de comunism şi anticomunism. Oamenii care au servit regimul făceau profesiune de credinţă anticomunistă, progenituri de foşti politruci simţeau, psihanalizabil, nevoia unei revolte „împotriva tatălui”, un intelectual de prestigiu ne povestea cît a suferit în vremea comunismului, fiind nevoit să mănînce „pîine cu marmeladă”. Oribil, desigur. Însă, dincolo de vorbe meşteşugite, comunismul chiar a existat. Mai jos, puteţi citi o poveste despre comunism – personajul este real, ca şi istoria sa, eu am pus doar rama literară şi am introdus ambiguitatea din final. Povestirea a fost publicată în volumul Check Point Charlie, deja citat, şi a fost tradusă într-o antologie olandeză de proză scurtă românească realizată de remarcabilul prieten al literaturii române Jan Willem Bos.
Lui Victor Aruştei pentru că a rezistat,
pentru că a existat
La început zvonurile erau tulburi şi imprecise, aduse de cei, puţini, care merseseră cu treburi prin satele dinspre cîmpie şi de cei, încă şi mai puţini, care ajunseseră în tîrgul din fruntea regiunii. Oricum, era vorba despre pămînt, vite, inventar agricol care, brusc, nu mai erau ale tale, rămase de la înaintaşi, agonisite de-a lungul vremii, ori pur şi simplu cumpărate de cei care descurcaseră mai bine în timpul războiului ori imediat după război, ci deveneau ale Gospodăriei. În satul de peste deal, nu se vorbea
