- Comentariu - nr. 435 / 9 Decembrie, 2009 In Romania, spaga a devenit institutionalizata. Cazuri sunt, si nu putine. Ea a intrat in folclor. Privatizarea este asociata imediat cu mita. Un banc postdecembrist _ de care, poate, ati auzit _ descrie fidel fenomenul. Un investitor vrea sa cumpere o fabrica. Functionarul il intreaba daca are bani. Acesta spune ca dispune de un milion de euro. "Bine, bine _ replica functionarul -, dar pentru fabrica mai aveti?" El, bancul, nu infirma realitatea, ci dimensiunea spagii. Si nu la orice nivel, ci la cel mai inalt: Guvernul. Pai daca un ditamai (fost) ministru _ nu-i dam numele _ este suspectat ca dorea sa primeasca printr-un interpus, un alt fost ministru, cateva sute de litri de tuica, 15.000 de euro si un sac de carne (buni caltabosii, la… burdihanie!), ce "tarife" sa le mai ceri micilor functionari pentru "nimicuri", cum ar fi o autorizatie de constructie? Jenant. Intrebare: a patit ceva ministrul in cauza (poate ati ghicit despre cine era vorba!). Da de unde! Nimic. Si nici ca se putea, cata vreme, cand procurorul general l-a informat pe primul-ministru de atunci cu privire la sesizarea adresata sefului statului, ce credeti ca i-a raspuns seful Guvernului?: "Justitia sa fie responsabila fata de etichetarile sau acuzatiile aduse membrilor Guvernului". Cum ar veni, nu ministrul-spagar e de vina, ci Justitia care a sesizat (si etichetat) fapta! Pai cum, atunci sa nu prolifereze spaga? GHEORGHE GIURGIU - Comentariu - nr. 435 / 9 Decembrie, 2009 In Romania, spaga a devenit institutionalizata. Cazuri sunt, si nu putine. Ea a intrat in folclor. Privatizarea este asociata imediat cu mita. Un banc postdecembrist _ de care, poate, ati auzit _ descrie fidel fenomenul. Un investitor vrea sa cumpere o fabrica. Functionarul il intreaba daca are bani. Acesta spune ca dispune de un milion de euro. "Bine, bine _ replica functionarul